Si bineinteles...planuri pe 2011

Am deja multe in minte. Unele cred ca sunt un fel de update la cele de pe anul trecut, iar unele probabil ca nu ma gandeam anul trecut ca le-as pune vreodata pe lista.
Asadar:

-sa zbor odata cu parapanta aia!
-sa si catar o stanca, nu numai sa o cobor!
-sa invat odata sa cant la chitara!
-sa merg in India in concediu!
-sa lucru mai putin si sa castig mai mult! Da, defapt cine nu vrea asta? :))

Nici nu vreau multe sa fac, chiar deloc. Daca e sa ma gandesc acum, nu as inlocui nimic din lista asta cu altceva, ca in cea de anul trecut. Dar daca e sa mai adaug chestii pe lista....aia da!

Retrospectiva 2010 - sau ce-am facut anul asta

Ma gandeam de mult sa fac lista asta, doar ca aveam nevoie de timp sa pun totul in ordine. Am avut un an foarte plin in care mi-am planuit sa fac multe si de cele mai multe ori am ajuns sa fac cu totul altceva decat ce era in plan.
Imaginea alaturata este si un pic simbolica pentru ca reprezinta nu doar prima mea excursie adevarata la munte, dar si urcarea mea continua spre noi descoperiri. Eu tin sa zic urcare, pentru ca o coborare inseamna ceva nasol ca simbol :)

Ce imi planuisem:

Sa invat germana in vara
Sa merg in Grecia sau intr-un loc in care nu am mai fost, in concediu
Sa invat sa cant la chitara

Ce am facut in loc de asta:

Ianuarie 2010:

Primul anti-revel, facut impreuna cu cei mai buni prieteni si cel mai fain. Primul revel in care nu am mirosit a fum!

Februarie 2010:

Am fost pt prima data la Paltinis unde am asistat la prima mea intalnire cu adevaratul spirit de munte. Tot aici am jurizat pentru prima data ceva, m-am dat pentru prima data cu lopata in loc de sanie si am imbracat pentru prima data primii mei pantaloni de ski!

Mi-am luat chitara si am cantat primele mele acorduri cu ea. Nu am invatat cu adevarat sa cant la ea nici pana la sfarsitul anului. Dar inca o am si nu o vand!

Am devenit membru in Rataciti cu Noi

Martie 2010:
Am fost pentru prima data cu adevarat la munte. Adica cu rucsac de 70L in spate, la peste 1500 m, urcand si gafaind prin Retezat.

Mi-am cumparat domeniu pentru primul meu site! www.visedehartie.ro Momentan este inca in constructie.

Incep colaborarile cu firme specializate si pe altceva inafara de nunti: saloane de infrumusetare, advertising, magazine.

Mai 2010:

Pentru prima data la un concert adevarat: ACDC, Bucuresti 15 mai! SI acum cand aud ACDC mi se face pielea de gaina!

Iunie 2010:

Se incheie cel mai penibil masterat din lume. Am dat examenul de disertatie si m-am scapat definitiv de Facultatea de Arte!


Iulie 2010

Primul Outdoor wellness: primul contact cu Yoga si meditatia, primul rapel pe o stanca verticala.

Primul semi-tur al Romaniei cu masina. Prima noapte petrecuta in cort si primul concediu de 2 saptamani departe de casa. Prima data cand am intrat intr-o pestera adevarata. Prima data cu telecabina. Primul castel vizitat.
Am invatat insfarsit sa inot cu adevarat! Prima tura dus-intors de bazin!

Prima teapa luata de la un client. Bad karma for him!

August 2010
Prima data cu barca pe Dunare! Prima meditatie in pestera.

Septembrie 2010
Prima data cand am facut tiroliana. S-a intamplat la Suncuius, de 2 ori chiar! Am participat la Let's do it Romania.
Am implinit pt prima data 24 de ani! :)

Octombrie 2010
Primul contract pe domeniul foto, cu o maternitate din Timisoara.

Noiembrie 2010
Am inceput sa fac bijuterii handmade.
Am mers pentru prima data la Herculane. Am facut prima baie la 7 izvoare in apa termala. Afara era foaaarte frig si in apa foaaaaaarte cald.

Primul curs inafara facultatii: Planul de afaceri, tinut de Florentin Banu intr-o zi de sambata si de unde am plecat cu multe chestii noi si interesante.

Decembrie 2010
Primele comenzi la bijuterii. Cea mai aglomerata luna din punct de vedere al volumului de lucru atat pe partea de grafica sau handmade cat si la job. Prima data cand mi-am amanat clientii pentru ca nu mai facem fata!
Primul revelion altundeva decat Oravita sau Sasca.


Nu stiu daca am uitat ceva, dar voi mai completa pe masura ce-mi amintesc...

Cum a ajuns bradul de Craciun sa fie..."trendy"

Nu demult, pe vremea in care Craciunul incepea sa fie sarbatorit 'legal', simpla impodobire a unui brad in camera de la strada era o sarbatoare in sine. Si ce puneam pe brad? Puneam ce aveam: globuri luate de la sarbi inca din vara, instalatie din piata, saloane din zahar si bineinteles o betela acolo, sa nu se vada golul dintre crengi. Si casa mirosea a coji de portocale puse pe cuptor si stateam pana tarziu sa punem aţă la la saloane să le putem agăţa pe brad.
Imaginea asta o sa-mi ramana tot timpul in minte ca seara ideala de Ajun. Si nici nu mi-as imagina sa fie altfel. Sigur ca acum nu mai avem saloane de zahar care oricum le cam ocoloeam pt ca nu-mi placeau, sau instalatie din piata la care daca nu mergea un beculet, nu mergea trei sfert din ea, dar din globurile de la sarbi inca se mai pastreaza cateva exemplare.
Si atunci cum sa nu ma mir eu cand vad la televizor o ţoapă într-o zi care zice ca anul asta, pe brad se poarta....nu stiu ce zicea ea pe acolo. Nu-mi venea sa cred ce aud: adica cum...anul asta pe brad se poarta ceva? De cand a devenit si impodobirea bradului un trend? Mai un pic si nu o sa mai pot sa pun globuri..neasortate sau beteala in doua culori doamne fereste!... Ce-o sa zica lumea?!?
De-aia nu mai dau eu banii pe cablu tv si-l primesc gratis oricum!
Asadar, pentru pastrarea adevaratulu spirit, recomandarea mea de designer e sa faceti bradul cum vreti, indiferent de ce "se poarta" si de ce va mai zic unii altii. A, si daca puteti, inchideti televizorul sau taiati-va de la cablu. Macar asa, de Craciun. Defapt, pe tema asta o sa scriu un articol nou, altadata!

Ce faci? Lucrez!

Am parte de probabil cea mai aglomerata perioada de cand... Nu stiu de cand. De mult. Cred ca de vreo 2 ani de cand viata de simplu angajat nu ma mai multumea. Acum ma gandesc ca probabil ma plictiseam si nu aveam destul de lucru. A, da...plus ca pe atunci aveam un salariu mizerabil+bonuri de masa. As putea sa scriu un blog intreg cu postari in fiecare zi de cum era viata mea la primul meu job, dar probabil ca e mai bine sa nu.

Si ce mi-am zis eu acum 2 ani? Mi-am zis ca mai trebuie sa fac ceva, sa-mi complic viata cumva, ca nu mai puteam sta degeaba, mergand de la interviu la interviu (la care sa spun drept nu aveam nici un succes, nu stiu de ce..) .

Prima colaborare cu o firma a venit in ianuarie, dupa un targ de nunti la care am mers intamplator. Apoi au urmat si altele...si altele, nu neaparat in domeniul nuntilor. Pana la sfarsitul anului am ajuns sa nu mai caut eu colaboratori ci sa ma caute ei pe mine. Colaborez momentan numai cu oameni minunati, in care pot avea incredere si care nu ma lasa sa lenevesc.

Ca sa nu fie totul roz, anul asta mi-am luat si prima teapa. Nu foarte mare, dar destul sa zic ca m-am enervat destul de tare, pentru ca muncisem in jur de o luna pentru o grafica de mari dimensiuni care mi-a cam omorat compul. Obisnuita sa lucrez cu oameni cumsecade am uitat ca exista si cealalta specie de personaje pe care o sa am grija sa nu o mai intalnesc.

Pentru anul urmator am planuri mari. Exact-exact nu stiu ce o sa fie. In primul rand o sa am primul meu site adevarat. Este in contructie de ceva vreme si pana la sfarsitul anului sper sa fie gata: www.visedehartie.ro

Mai nou mi-a venit alta idee: m-am apucat de facut bijuterii. Doar nu era sa stau numai pe grafica bine mersi. Primele au fost niste uratenii, dar ma perfectionez si in 11 decembrie particip la primul meu targ, la Bucuresti. Abia astept, dar am serioase emotii pentru ca, desi nu pare, cand e vorba de ceva nou devin pesimista intai.

Ce mai fac oamenii din bloc...

Care e cel mai oribil mod de a te trezi din somn? Bine, ar fi multe...dar pentru mine, saptamana asta a fost sa ma trezesc pe manelele personajului de la etajul 4, care, ca orice manelist adevarat, isi exprima dragostea lui/ei pentru muzica prin informarea celorlalti cu ajutorul unor boxe puternice. Si ce ora ar fi mai potrivita pentru destrabalarea spiritului lui/ei nelinistit de om stricat la cap decat ora 10 dimineata cand somnul meu e cel mai dulce, mai ales dupa o zi obisnuita de munca pana la 3 noaptea. Spun el/ea pentru ca nu stiu INCA ce fel de vietuitoare salasluieste mai nou pe acolo, ca inca nu i-am batut la usa in pijamale.
Astazi, vietuitoarea asculta house (cred ca house). Si ne-o impartaseste la toti, bineinteles. Dar eu am casti, cand nu dorm si ascult ce vreau.

Alti sabotori ai somnului sunt unii de pe la etajul 1 care construiesc chestii prin baie. Nu stiu ce construiesc, dar daca mai dau multe gauri cu bormasina aia o sa ajunga sa-si faca un fel de fagure in casa.

Si mai sunt Spargatorii de Nuci. Aia nu stiu ce fac defapt. Chiar nu stiu. Dar i-am botezat asa pentru ca atunci cand nu te astepti, fac cioc-cioc prin pereti. Le place sa ciocaneasca asa duminica dimineata pe la 7-8, sau sambata tot la ora aia, noaptea inainte de culcare si pe la ore dinastea.

Mai sunt unii, tot la etajul 1, care nu fac galagie deloc. Aia, in schimb, chinuie un caine de cand era mic. Sunt mai multi membri ai familiei acolo, care participa in fiecare zi activ la sugrumarea cainelui cu lesa prin spatele blocului. Cainele saracu' nu are voie sa adulmece nimic, sa se pise la copaci sau la roti, sa se uite in alta parte decat inainte sau doamne fereste sa alerge.

Si in cele din urma, cei mai importanti suntem noi: eu si Claudiu, care ne alergam pe scari pe la 3-4 noaptea, cand mergem la plimbare in parc, la non-stop dupa apa sau mancare. Pai macar atata.

----------------
Nu am 60 de ani, nu am vizorul unsuros de atata uitat pe el, nu spionez pe nimeni si nu ma intereseaza neaparat soarta celor din jur. Dar degetele in urechi nu pot sa mi le tin intr-una, si nici castile. Sunt lucruri pe care le observ/aud fara sa-mi doresc si care ma enerveaza. Sunt un om normal pana la urma.

The "I like list"...

E greu sa te gandesti la ce lucruri iti plac..mai ales ca de cele mai multe ori risti sa dai mai usor peste lucruri care nu iti plac. Asta e si motivul pentru care am publicat mai demult "I hate list". Si cum as fi putut sa nu? Cand ma trezesc dimineata cu manelaria vecinei de sus, cand ies din casa si vad sigla de la McDonalds sau vad ca ma asteapta vasele nespalate in chiuveta cand ajung in bucatarie, in loc de micul dejun lasat de mama...
Asa ca am stat si m-am gandit..si odata cu relaxarea creierului mi-am amintit de lucrurile care defapt imi plac si care ma fac sa ignor ce e in "I hate list".

Asa ca, imi place/imi plac


-BRÂNZA
-sa ma uit la cer cu capul in jos
-mancarea facuta de altii
-berea rece vara si vin fiert iarna (nu invers, adica bere fiarta vara si vin rece iarna)
-sa râd
-sa scriu
-pufuletii/pufarinele
-animalele de pluş cu zâmbet larg pe moaca
-sa-mi cumpar pensule
-pastele (spaghete mai ales)
-florile in ghiveci
-muntele
-sa ninga cu fulgi mari mari
-inotul, balaceala (mai nou)
-paturile mari
-plimbarile cu bicicleta
-yoga
-apa plata
-Paştele
-pianul si chitara
-sa fac ceva in loc sa stau
-sa retusez poze
-sa merg in locuri noi (destinatia in sine, nu drumul pana acolo)
-sa vorbesc (live, pe mess, la telefon...)
-animalele mici
-culoarea galbena
-mirosul de iarba proaspat tunsa sau cel de fan cosit
-varza
-comediile si animatiile
-internetul
-licuricii si buburuzele
-sa rod creioane/coltul de la copertile din plastic/lipci intarit/sarea de pe seminte
-sa ascult povesti
-canile
-prosoapele aspre
...

(to be continued...)

...

Am si eu o melodie care nu-mi explic de ce-mi place :)

O noua ţară în ţara noastră :>

How NOT to cook

Dau in fiecare zi (sau hai, nu chiar in fiecare zi) de bloguri despre gatit: cu retete..poze..care sa te invete cum sa gatesti si mai ales ceea ce gatesti sa fie bun. Am urmat multe sfaturi, am citit, m-am chinuit, am incercat si rezultatul a fost cam acelasi: o mancare fara gust, uneori arsa, prea acra, nesarata, afumata sau nefiarta suficient. Asa ca m-am gandit: oare nu ar fi mai ok sa existe si bloguri in care sa ti se spuna cum sa NU gatesti? Cel putin eu am la exemple care sa umple paginile unei intregi carti.
Asadar:

Cum sa nu faci...

Supa de salata

Supa de salata e o chestie simpla. Am invatat-o acum o saptamana. Reteta se gaseste cu siguranta pe net. Cum se poate strica? Simplu: o acresti cu otet si in loc de o masura bine definita, scapi sticla din mana si pica otet ..cat o fi. Rezultatul? O posirca cu gust de farmacie acra si aspect de laturi (laturi=mancare de porci pe la noi prin zona)

Supa de taitei

Sa strici o supa de taitei e simplu: ori nu fierbi ceapa suficient, ori...pui busuioc in loc de patrunjel. Satisfactie garantata!

Mamaliga

Si la mamaliga e simplu. Aici nu stiu niciodata cata faina sa pun..asa ca ma trezesc cel mai des ca mi se ingroasa brusc de nu mai pot sa misc lingura in ea. Rezultatul: apa cu faina de porumb..afumata :)

Gogosi cu branza

Astea nu stiam exact cum se fac. Aluatul a iesit..dar umplutura am facut-o cu branza proaspata de vaca (dinaia din care se face salata de obicei). Asa credeam eu ca trebuie. Rezultatul: gogsi bune dinafara dar fara gust inauntru si barnza dinauntru s-a facut sfaramicioasa si uscata.


Cartofi prajiti

Da, stiu ca pare simplu dar nu stiu cum sa fac sa-mi iasa toti la fel...fara sa fie vreunu crud sau..verde.


Orez

Chestia asta cu orezu e tare inselatoare. Cand pui orezul in apa e putin, zici ca nu-ti ajunge..ca dupa 5 minute sa nu-ti mai intre in oala. Dar acum m-am invatat: o cana de orez e suficienta.


Friptura la cuptor (de iepure sau de ce-o fi)

Nu stiu la asta cum se procedeaza, dar stiu rezultatul: carne uscata, miros de usturoi si prinsa de tava.

Salata de legume

Ingrediente: (incercam sa pun ce am gasit prin frigider): varza cruda, rosii, ardei, conopida fiarta, morcov si telina. Yacsss. Do not try this at home!


Peste prajit

Acasa la mine pestele se prajeste dat prin faina de porumb. Asa vroiam si eu. Doar ca mie faina de porumb mi se prajeste imediat si se intareste si pestele ramane crud (chair si la foc mic). A, si odata era pestele prea ud cred ca, fiindca faina s-a facut mamaliga si s-a prins de tigaie.



Astea sunt exemplele care imi vin in momentul asta in minte. Probabil ca mai sunt, dar nu imi amintesc chiar tot. Oricum nu de fiecare data cand pun piciorul in bucatarie iese chiar dezastru. Am la activ si chestii care ies foarte bune ca se mira si mama. De exemplu: ciorba de legume, paste, prajitura cu nuca, ratatouille, clatite umplute cu pui si ciuperci, clatite, salate in general...si mai sunt..cred.

24

Intotdeauna cand ma intreaba cineva cati ani am in august...nu stiu pentru moment cat sa spun. Cat am sau cat o sa am.

Astazi stiu: am 24!

Imi zicea azi cineva ca eu imi traiesc defapt viata pe care am vrut-o. Si cred ca asa e, pentru moment. Desi parca mi-e frica cumva sa afirm asta. Am tot timpul din lume sa mi-o fac in continuare cum vreau.

Oricum o mare parte din ea nu-mi amintesc. Primii 5 ani au fost cam degeaba: invatat sa mergi, sa mananci, sa vorbesti, fara prea multa actiune. Apoi totul a inceput sa se invarta in jurul scolii, si al cozii. Zilele erau toate la fel. Eram mica, nimeni nu ma asculta, de imbracat ma imbraca mama, ma durea mana de la scris, mancam si invatam numai cu forta, copiam la autodictari in clasa 1, mergeam stramb si o trageam pe sora-mea mai mica dupa mine in graba pana cadea. Doamne, si ce nu-mi placea la scoala... Stiam sa citesc de pe la 6 ani sau poate mai devreme. Asa ca de la inceput, ma simteam in plus la scoala. Mai ales ca prima zi, scoala arata ca la gradinita. Si eu m-am bucurat. Pana cand mai tarziu am aflat cum sta treaba cu adevarat si m-am simtit inselata de societate. Cam ca la McDonalds cand te duci si citesti Big Mac si defapt el e cam cat pumnul.

Cea mai aiurea perioada a fost, bineinteles adolescenta, fara prea multe comentarii. Mai am si acum jurnalele de pe atunci, scrise in engleza, ca sa nu le citeasca mama. Pentru mine acum sunt o sursa bogata de ras. Un lucru stiam insa chiar si de pe atunci: eu vroiam sa fiu altfel. Altfel decat tocilara clasei, altfel decat surorile mele, altfel decat toti colegii mei, altfel decat toata lumea! Am incercat sa fiu la fel... dar nu-mi iesea nicicum.

Am in cam o moara de planuri, idei, si vise. Am 24 de ani! Vreau sa am mai multi de atat. Aventura nu incepe cand te nasti, ci cand incepi sa traiesti.

10 ani...

Nici nu mai stiu ce faceam acum 10 ani pe vremea asta neaparat. Cred ca nici atunci nu stiam.
Mai demult, cand eram mica de tot, ma gandeam eu asa, numarand pe degete...."oai, in anul 2000 o sa am 8+1+1....o sa am 14 ani. Mamaaaaa.....14 ani.. si atunci o sa-mi fac buletinu' si eu". Mare lucru era pentru mine sa am buletin. Parca era primul pas important din viata. Eram deja mare. Asa ma vedeam eu.
Azi mi-am schimbat buletinul. Nu am avut nici o emotie. Nici nu m-am mai aranjat 2 ore pana sa plec, ca atunci. Nici la coada nu am stat si toate actele erau in regula. Mare eram oricum, demult.

"Arta" decorării la români...

Am ramas cu chestia asta cu termopanele in minte. Mai ales dupa concediu, unde am observat ca peste tot, tara este ravasita nu doar de taieri masive de copaci ci si de o invazie de termopane albe.

Inventia asta nu e rea deloc. Ba chiar ne ajuta sa ne izolam mai bine casa, sa conservam energie...bla bla... . Dar cum sa ramai indiferent cand pleci la drum cu niste asteptari foarte mari pentru anumite zone ale tarii, vestite pentru traditia si cultura lor si observi ca mai nou, traditia e si ea de plastic. Vorbesc aici in special de zona Maramuresului, unde casele traditionale au fost spoite cu portocaliu, rosu sau roz bombon, cu gulerul de gresie specific mai nou pe la noi si ..sa nu uitam de marea fala actuala a romanului: termopanele albe. Mai ales ca pentru moment e .."lucru mare" sa ai termopane la casa.

Sigur ca nu doar casele au adoptat noua moda. Bisercile sau manastirile isi fac mai nou sau mai vechi vitrine din termopan (nu mai mentionez ca si calugarii sunt modernizati, dotati cu masini de teren de peste 20 de mii de euro). Un exemplu este biserica de pe Bv. Liviu Rebreanu (in apropiere de sensul giratoriu) pe care prima data cand am vazut-o am crezut ca se deschide vreo alimentara acolo.

Nici casele vechi din Timisoara nu fac exceptie. Desi unele sunt considerate monument istoric si nu se permite montarea unor astfel de montruozitati, nimeni nu tine cont de acest aspect. Dovezi sunt destule in zona Piatei Unirii, Traian, Maria sau in centru.

Daca stai la bloc si nu ai termopan, nu existi. La blocuri, drept sa spun, nu am nimic cu termopanele. Oricum nu le strica cu nimic aspectul.

Care ar fi alternativa? Sunt destule! Sa nu uitam ca exista tamplarie de lemn sau chiar asemanatoare lemnului (mult mai acceptabila). O alta alternativa ar fi sa luam exemplu de la atatea tari care isi conserva foarte bine cultura si monumentele istorice.

Viitorul suna bine: urmeaza sa ne facem case integrale de termopan, masini cu geam termopan, veceul din fundu' gradinii tot din termopan, caciuli de termopan... ce-o fi.

Propun ca urmatoarea editie Windows sa nu fie windows 8, 9..X..., sa se numeasca: Windows PVC!

Outdoor Wellness -real wellness

Outdoor Welness a avut loc din nou!
Dupa cum ma asteptam, sau speram, programul din week-end-ul acesta a fost extraordinar. "De vina" este in primul rand locatia: malul Dunarii, in apropierea Cazanelor, localitatea Eselnita(langa Orsova):un peisaj de care nu ai cum sa te saturi.
Un singur lucru nu mi-a placut din mai multe puncte de vedere: pensiunea la care am fost cazati. Cel mai mare neajuns a fost mirosul ingrozitor care venea de..unde venea.
Participantii au fost, in mare parte, aceiasi ca la Sasca si am observat ca am comunicat altfel, mai bine. Toata lumea zambea incontinu, desi dupa prima zi de activitati am fost cam varza toti.
Totul a inceput Sambata destul de dimineata din ce imi mai amintesc acum. Am facut Yoga, am luat micul dejun (vreo 100 de ani si ceva cred ca a durat) si am pornit spre Pestera Ponicova. Acolo..rapel. Dublu-rapel. Nu imi faceam prea mari griji, pentru ca am mai experimentat asta la Sasca. Deja ma si credeam mai tare ca toti. Mai ales ca erau care nu mai facusera pana acum. Daar..bineinteles ca e un dar. Cum am incalecat pe sfoara si am pornit-o in jos am vazut ca treaba nu era chiar cum credeam. Am ajuns al un moment dat cand nu mai stiam ce sa fac: bajbaiam din centimetru in centimetru sa gasesc un loc bun de pus piciorul. Daca era vreo cale sa am intorc inapoi..m-as fi intors. Dar pana la urma am ajuns jos. Si a fost bine. Al doilea rapel a fost super si a spalat tot ce a fost rau inainte. Am vizitat pestera, am facut o incercare de meditatie. Incercare doar, pentru ca tocmai atunci s-au gasit tot felul de colindatori si turisti care veneau si dadeau intr-una cu lanternele, iar copiii intrebau in soapta" ... dar ce fac oamenii aia aici?". Adevarul e ca sa mergi print-o pestera si brusc sa dai de niste oameni care stau pe intuneric pe pereti e destul de ciudat.
Seara am facut Yoga Nidra (nu stiu cat de corect am scris). A fost yoga la lumina lumanarii. O experienta interesanta care pentru multi a constat intr-un somn bun, acompaniat de sforaituri.
A doua zi, Duminica, dupa yoga de dimineata si micul dejun, am pornit intr-o plimbare cu barca prin Cazane, pana la pestera pe care am vizitat-o cu o zi inainte. "Capitanul" barcii a fost un baiat de vreo 16-17 ani, care ne-a povestit cate ceva despre principalele puncte de atractie si a condus vehiculul cu mare maestrie. Desi la prima privire barca arata destul de prapadita, un fel de omolog al Daciei 1300, s-a comportat foarte bine pe tot traseul.

Am ramas cu o impresie placuta dupa acest week-end, chiar daca atunci cand am ajuns acasa m-am prabusit in pat si am bagat somn greu pana la 12 a doua zi. Prea multe oase nici nu ma dor macar. Abia astept sesiunea urmatoare de la Şuncuiuş.

Postare anti-patriota

Si am facut-o si pe asta! Mi-am luat inima in dinti si-am tulit-o prin tara. Eh, daca ascultam eu ce m-au sfatuit multi..dar nuuu. Eu vroiam sa-mi cunosc tara. Si bine am facut. Tara noastra, cat am apucat eu sa vad din ea, e frumoasa, dar vorba aia: mare pacat ca e locuita.

Am vazut multe la capitolul locuitori: fripturisti la fiecare ochi de verdeata de pe marginea raului, oameni care pleaca pe munte in adidasi sau slapi (unii s-au intors singuri, altii cu salvamontul) ba chiar o nebuna care urca pe tocuri de 10 la Rasnov. Gunoaie la tot pasul bineinteles: zburau dozele de bere si Redbull pe geamurile masinilor ca pasarile migratoare. Si mai un lucru pe care nu reusesc sa il inteleg: la fiecare baltoaca dintr-un loc mai important aruncau romanii nostri cu monezi. La castelul Bran, intr-o fantana din curte era chiar un covoras de bancnote de 1 sau 5 lei iar Pestera Ursilor lucea ca o salba tiganeasca. Sa mai zici ca e tara in criza!

Cu cortul am dormit o singura noapte, la Arieseni, in curte la niste oameni foarte cumsecade. M-am trezit la un moment dat si credeam ca e dimineata. Cotrobai dupa ceas, cand colo..numai 12. Eu eram satula de somn deja. Ma pun iar la somn...dar abia asteptam sa se faca dimineata, ca nu mai aveam rabdare. Eram si stresata ca ma tot speriase lumea..ba cu ursi, ba cu tot felu de vietuitoare care mai pot sa apara noaptea. Dimineata, supriza! Punga noastra cu gunoi, plasata strategic mai departe de cort..disparuse.

Si sa zic ce mi-a placut totusi, ca am comentat destul. Mi-a placut Pestera Ursilor, dar nu si caracterul ei mult prea comercial (mai ales ca intram dintr-o cladire cumva), Babele si Sfinxul(chiar daca am stat 1 ora si ceva la coada al telecabina), Transfagarasanul (partea de Nord), Cascada Cailor din Muntii Rodnei si Cheile Bicazului.

Si despre locurile unde am stat nu prea am de comentat.

Gazdele noastre de la pensiuni au fost toti la inaltime si oarecum au si compensat unele lipsuri de pe acolo. Cel mai mult am stat la Busteni: 3 zile dintre care prima noapte (pentru ca era sambata si aglomeratie) am stat la o baba intr-un apartament si apoi ne-am transferat la o pensiune. Initial era sa ne lipim de o baba bişniţară, de unde am cam tulit-o cand i-am vazut stilul.

A trecut repede concediul asta, dar un lucru e clar: in Romania o sa merg doar in excursii adevarate pe munte (probabil cu Ratacitii) si in rest oriunde altundeva. La anul ne-am propus un circuit cu bicicleta pe undeva prin Ungaria. Abia astept.

Si acuma poze:

Transfagrasan

Babele vs. "babele"

Facte to face

Castelul Bran

Nu de la bereee..de la jegu' de pe masa

Lacul Sf. Ana-in curand oficial Strandul Sf. Ana

In cautarea Nordului, spre lacul Stiol (Muntii Rodnei)

Tura cu bicicleta in statiunea Izvoare

Gradina Botanica Cluj
Cu cortu' la Arieseni. Inainte de...

Pregatiri de concediu

Aseară am stabilit însfârşit traseul final. Desi era vorba initial de destinatia Moldova, cu tot ce s-a întamplat pe acolo (inundaţii and stuff) ne-am decis să renunţam la acea zona şi am început sa căutăm idei de trasee. Aşa am ajuns pe site-ul ăsta: http://www.agrotour.ro/tour.htm (traseul 4) şi am început să adaptăm totul după nevoi. A trebuit să o luam invers faţă de cum scria acolo, pt ca la ei, traseul pornea din Bucureşti iar la noi, din Timişoara.

Pe scurt şi în mare, vacanţa noastră va fi un semitur de România, pe interiorul arcului carpatic:

Timişoara → Arad → Chişineu Criş → Ştei → Câmpeni → Turda → Cluj → Baia Mare → Săpânţa → Borşa → Vatra Dornei → Bicaz → Băile Tuşnad → Braşov → Sinaia → Curtea de Argeş → Sibiu → şi acas' cu noi!

E un drum lung, probabil greu şi obositor (mai ales că o să fie doar un şofer, pt ca eu nu am carnet şi probabil nici nu o să am prea curând) şi să sperăm că o să ne ajungă 2 săptămâni.

Cel mai greu însă e să ne hotărâm şi să stabilim ce trebuie luat cu noi. De mers, mergem cu maşina aşa că ne-am asigurat cu căratul. Parţial şi unde o să fie posibil, o să încercăm să stăm cu cortul. Aici e defapt adevarata provocare, mai ales că nu am mai fost vreodată cu cortul; habar n-avem ce implic[ sau ce ne-ar trebui.

Am facut o lista cu lucruri necesare pentru camping si excursie in general. Majoritatea lucrurilor (90%) le şi avem deja. Lista e făcută cu ajutorul unor informaţii de pe site-uri precum: forum Softpedia , Cercetaşii.org, Alpinet.

ORICE SUGESTIE ŞI INFORMAŢIE SUPLIMENTARĂ ESTE BINEVENITĂ !

pt cort

-----------

cort

izolire

saci de dormit-2

paturi

perna gonflabila

primus

topor

briceag

bricheta/chibrite/combustibil pt foc

oale si ulcele camping

sarma/sfoara

lanterna/frontala+baterii de rezerva!

scaune pliante

gratar si carbuni

rucsac mare si 2 mici (unu pt fiecare)

caserole pt mancare

bidonul pliabil de apa

termosurile

lada frigorifica

lighean

o lumanare

folie de plastic

surubelnite

maturica

de imbracat

------------

bluza groasa

polar

tricouri

pantaloni scurti+lungi

sapca

caciula

maieu

chiloti&sosete

tricou

dres de baie/slipi

ochelari de soare

geaca mai groasa

bocanci

adidasi

sandale de nemti

pelerina de ploaie

pt siguranta

-------------

spray pralizant

petarde

ţiuitorul anti-câini

pt bucatarie

--------------

detergent de vase+burete

prosoape de bucatarie/servetele

farfurii

cani de plastic

cana de metal cu coada

saci menajeri

pungi

scotch

fata de masa

oala cu capac

sanitare

------------

trusa medicala de urgenta

fasa/compresa sterila

leucoplast si plasturi

fese elastice (avem 2 - una lata si una mica)

dezinfectant - spirt sau rivanol

spray cicatrizant

vata

unguent cu tetraciclina

crema de galbenele

o forfecuta mica

plasturi pt copci

penseta

sapun antibacterian

First

medicamente:

algocalmin/piafen

nurofen

furazolidon

tantum verde

aspirina efervescenta

triferment. metoclopramid

emetostop

aerius

uz personal:

---------------

pasta de dinti+periuta

antiperspirant

parfum

lame de ras

trusa de barbierit

sampon

gel de dus

sapun

ac+ata alba si neagra

hartie de cur/servetele

batista

dero

prosoape: 2 mici, 2 mari

de jucat:

jocuri/minge/carti de joc

pix+foi

La noi de Sf. Ilie mirosea a sarmale şi a trandafiri....

Asa imi aduc eu aminte de sarbatoarea asta, inca de cand eram mititica si veneam cu mic cu mare de la Stamora la Oravita de nigee. Si ne adunam multi la o masa lunga, intinsa pe langa patul din sufragerie. Noi, cele mici stateam intotdeauna pe pat si evitam pe cat de posibil sa ne punem langa unchiul Danut, care ne obliga sa mancam patrunjelul din supa. Unchiul Danut intodeauna isi punea supa pana la marginea farfuriei si manca cu lingura cea mai mare. In capul mesei statea intotdeauna tata si fuma, cu ochii mari si capul rosu, dupa ce isi bea paharul cu tuica nefiarta. Mama servea cu bunica felurile de mancare, cu mainile direct pe castroanele fierbinti. Ele doua nu se intelegeau defel, dar de Sf. Ilie toata lumea era cu zambetul pe buze.

Noi, cele mici ne furisam pe sub masa cand mancarea era gata si mergeam afara sa ne jucam in nisip sau intr-o caroserie ruginita de masina.

Seara ne pregateam de mers la joc si era mare inghesuiala la oglinda din camera cu pianul. Nigeea se tinea in curtea bisericii iar in afara curtii erau tarabele cu jucarii. Nici urma de mici sau alte carnuri fripte si fum.

Sf Ilie era o traditie la noi in familie dintotdeauna. Tata era Ilie si tatal lui tot Ilie (sau Ilia in buletin) iar ziua lor era tot timpul prilej de sarbatoare si de adunare generala de familie.

Astazi e Sf. Ilie si acasa sunt doar eu, cu mama.

Phoenix vs. Pasărea Colibri

După ce de mult nu se mai auzise nimic de ei, sau se auzea destul de rar, Phoenix au încercat să-şi re-adune fanii la un concert care se vroia important. Şi nu a fost de ajuns să vină doar ei să se facă de râs ci au mai târâit şi orchestra Filarmonicii dupa ei prin Parcul Rozelor. Acuma nu stiu dacă sonorizarea (să zicem că) a fost de vină sau faptul că membrilor formaţiei le cam place băutura.

Phoenix a fost, făra îndoială o formaţie foarte apreciată şi melodiile lor sunt şi vor fi fredonate multă vreme de acum încolo. Toate la timpul lor însî şi timpul lor se pare că a cam trecut.

Despre concertul din Parcul Rozelor, totul bine şi frumos: orchestra cânta undeva în spate, apar şi membrii Phoenix şi deodată începe Nicu Covaci! Mi-au bârâit urechile efectiv. Nu-mi venea să cred că preacunoscutul Nicu Covaci putea să cânte în halul ăla, mai ales că nu vazusem niciodată live Phoenix şi aveam aşteptări cât de cât...Mai venea din când în când o soprană să-şi cânte şi ea partea. Ce să cânte....cum deschidea gura, hop! răgăie şi Nicu al nostru. Pe scurt: a fost un concert destul de urât. Nota 4! Treceţi la loc de unde aţi venit! E mai bine sa ne amintim de Phoenix aşa ca până acum!

La polul opus stă însă Pasărea Colibri. Ei nu au ţinut un concert numai al lor ci au participat la umilul Festival al Berii Timişoreana, la două săptămâni distanţă de evenimentul Symphoenix. Singura mea dezamăgire a fost că nu am auzit "Canarul galben". În rest, no comment. Atmosfera de excepţie, zâmbete şi voie bună. Vocea lui Mircea Baniciu îţi face pielea de găină ... şi de data asta în sensul bun. Cât despre "canarul Galben"... tot o să-l învăţ eu la chitară şi mi-l cânt singură :))

Outdoor Wellness ?

http://www.yogatimisoara.ro/

Un concept nou si o idee foarte buna. Poate chiar aveam nevoie de acest proiect sa ma faca sa fug de pe scaun si departe de laptop si sa mai respir si altceva decat praful de pe tastatura.
Cu bune, cu rele, Outdoor Wellnes pare un concept care promite multe si desi week-endul asta nu a fost tocmai la inaltime, astept urmatoarea provocare.
Am mers la Sasca, cu totii de sambata dimineata si am stat pana duminica. Scopul meu era unul: sa vad ce e yoga, la ce foloseste, cum se practica...vroiam sa stiu. Nu am aflat. Sau ce am aflat nu a fost suficient, pentru ca au fost doar 2 sedinte de yoga: una seara, in jurul unui foc si una dimineata devreme, prin iarba uda.

Dar a fost suficient cat sa-mi trezeasca interesul si o sa mai merg.
E greu de inteles pentru noi, oamenii care ne traim in fiecare zi rutina, ca exista si altceva in afara de ceea ce vedem si putem atinge. Ar fi chiar plictisitor sa nu existe acel ceva.

Ce mi-a placut la outdoor wellness? Mi-a placut conceptul, mancarea vegetariana, activitatile outdoor (coborarea in rapel, veverita - chiar daca mi-am belit genunchii si m-a asaltat o albinuta care mi-a facut mana cat piciorul) si yoga de seara, la foc.

Ce nu mi-a placut? Poate acele minusuri care au fost s-au datorat faptului ca eram un grup hibrid, divers, nu ne cunoasteam, nu am interactionat cu totii foarte bine. Asadar nu e de mirare ca programul s-a decalat destul de mult si unele activitati nu s-au mai tinut.

Am vrut sa plec in Grecia...

...dar am lasat-o balta! Defapt cum a inceput totul... Eram la strand si sora-mea imi zice ca a gasit ea ceva oferte pe net, last minute pt Grecia cu vreo 100 de euro de persoana. Super tare! Abia am asteptat sa ajung acasa sa caut si eu. Si caut. Si chiar gasesc. Nu una, ci mai multe si nu doar cu 100 de euro, ci si superoferte gen "pleaca 2 plateste 1". Mi-am frecat mainile si am inceput sa scriu la mailuri pe la agentiile de turism. O zi intreaga mi-a luat. Ma rog, ziua mea e de la 12:00 la 19:00. Spre marea mea bucurie primesc si raspunsuri. "..bla bla bla....dar nu mai avem locuri decat pentru plecarea din 25 iunie". Pfuu...25 iunie..si inainte de salariu si trebuie facut concediu, si nu doar al meu ca doar nu plecam singura... Asta e, pica. Altul!...si altul si altul..si tot asa. Pana dau eu de site-ul asta: http://www.klevertravel.ro//oferta/vacanteinstrainatate/Olympic_Beach_autocar_-_reduceri_de_Early_Booking..html Ce sa mai, superoferta!75 de euro de persoana. Si cazare si transport. Si le scriu si lor. A doua zi primesc raspuns:"bla bla...avem locuri pentru plecare!" Aveau locuri! Deci chiar aveau locuri! Gata, facem rezervarea, imi frec mainile din nou si iar le scriu. Si imi trimit ei din nou mail: "bla bla..ofertele sunt in atasament" Si uite-asa, socoteala de pe site nu se potrivi cu cea din atasamente... Acolo treburile stateau altfel. Nu mai era oferta cu 75 de euro, era cu 200, numai era cazare si transport, era cazare doar. Si numai bine m-am dat eu jos din corcodusul meu cu vise si idei de excursii! Si le scriu din nou, ca inca nu intelegeam: de ce pe site e intr-un fel si in atasament in alt fel. Raspunsul e urmatorul: "bla bla..sunt tarife incepand de la 79 de euro de persoana...pentru prima plecare din vara aceasta." Nu numai ca prima plecare din vara a fost destul de departe pentru a mai fi valabila postarea de pe net, dar nicunde pe tot site-ul lor nu era cuvantul DE LA, care, in zilele noastre cam stim ce inseamna.
Alternativa aveam oricum, dar a fost bine si sa stiu ca aveam de ales din 2 variante: zona Moldovei vs. Grecia. Asa ca, vara asta ne asteapta Moldova, tur prin tara :)Si stiu ca o sa fie superfain!.

Profesorul psihopat, barbatul in fusta si artista deprimata

Azi am fost in Unirii, cu ocazia Street Delivery, organizat de Carturesti.
Initial am plecat la o piesa de teatru, din care in final nu am inteles nimic, la propriu, fiindca nu se auzea deloc ce spuneau aia pe scena. Apoi am observat ca teatrul defapt nu era pe scena, era in jurul ei. Si era un teatru mut si galagios, un musuroi unde furnicile isi duceau in spate transpiratia, strigatele, voiosia si prostia. Nu stiu exact unde era prostia. Nu o vedeam, dar stiam ca trebuie sa existe. Atunci l-am vazut pe barbatul cu fusta si m-am uitat un pic ciudat la el. Fusta era lunga, si avea o culoare verzuie. Apoi m-am gandit ca stia el ce stia. Spre seara au aparut tantarii si rontaiau ce apucau. Omul cu fusta zambea iar eu imi scarpinam picioarele gaurite de lighioanele cu trompa.

Pe strada Mercy locuia o scena, in mijlocul furnicilor ce sorbeau un suc galben in cutii de carton. Noi eram furnicile, toti care eram acolo si stateam pe sacii umpluti cu burete. Pe scena era galagie. Profesorul psihopat isi face loc si el printre saci. Il vedeai usor ca e psihopat; nu vedeai in schimb ca e profesor. Iar ochii lui psihopati se uitau dupa Glanz. Glanz era cu mine si radeam de el, ca era nebun.
Galagia de pe scena s-a transformat in muzica, o muzica placuta, pe care ai fi putut sa scrii, sa visezi, sa pictezi sau .. sa nu. O mireasa recita ceva trist printre muzica aia faina. Asa vedeam eu, ca era trist: pentru ca in poezia ei mama-sa era moarta, bunica-sa moarta si taica-su cu tot cu cizmele lui soldatesti mort si el. Iar ea era imbracata in mireasa, intr-o rochie lunga in care sigur era prea cald iar tantarii rontaiau si din ea.

Morning artworks

Mai nou m-am apucat de desenat dimineata, imediat dupa ce ma trezesc, in timp ce-mi beau cafeaua care defapt e lapte cald. A, si dimineata e pe la 1:00 PM.
Cam asta faceam in liceu, oriunde aveam un pic de timp liber: la scoala, acasa, pe tren...etc. Atunci aveam o mapa cu multe coli A4 pe care le umpleam destul de repede, un creion si o guma alba de sters. Acum am inlocuit creioanele cu tableta grafica si Photoshop. Nu e neaparat mai usor....Momentan sunt cateva ganganii, dar o sa creasca roiul....

Spre livada...inainte!

Luna lui Ciresar ma duce cu gandul la cele mai bune fructe din lume: la cireseeee si la cat ma mai chinuiam sa ma catar dupa ele prin toti pomii. Chiar daca aveam ditamai ciresul in curte plin intotdeauna de cirese rosii si dulci (la botul calului cum ar veni) cele mai bune nu erau acolo. Erau la cam un km de casa, prin livezile dinspre Ciclova, pazite mereu cu caini si paznici. Ca sa ajung la livezile alea trebuia nu numai o strategie bine pusa la punct, dar si traversarea unui traseu labirintic, peste calea ferata, prin scaieti si ierburi inalte, peste garduri si un paraias.
Ca erau cirese, mere verzi sau corcoduse nu prea conta. Important era sa avem o gasca vesela, cateva pungi, pe catelusa Fetita care ne ferea de serpi si, de cele mai multe ori o extra bluza de training care in final avea manecile ticsite.
Se mai intampla si sa nu mai luam si provizii, ci sa infulecam acolo tot ce prindeam: mai crude, mai coapte, cum erau. Crude de obicei.

Azi, livada e mai aproape, la cateva stradute distanta, peste bulevardul cel mare, printre masini, aurolaci si oameni grabiti. Livada asta e si ea pazita bine, dar poti intra cand vrei, cu pungi si chiar cu toata gasca. Doar ca aici, ca sa mananci cat poti si sa mai si pleci cu cate ceva trebuie sa platesti. Iar livada asta, noi, oamenii mari de acum o numim sec: piata.
Gasca nu mai e nici ea aceasi. Cu Iulia, Andrei, Dani si Maria nu m-am mai intalnit de ceva vreme si cand ne intalnim doar ne salutam si trecem mai departe. Iar catelusa Fetita...a murit demult.

1 iunie

Ne-am obisnuit cu ziua asta de cand eram copii. Pt noi, cei mici de-atunci, 1 iunie era ziua noastra, o zi in care primeam dulciuri la scoala, sau eram iertati mai usor daca faceam prostii. Era si ziua desenelor pe asfalt, intrecerilor de bicicleta, a cantecelelor si a imaginilor cu porumbelul pacii, globul pamantesc si cu copii de diferite rase.
Dar oare cand am incetat sa mai fim copii? Sa fie cand am parasit scoala generala? Sau cand am implinit 18 ani? Poate cand am inceput sa ne consideram prea mari sa coloram asfaltul.
Mama imi spunea ca suntem copii atat timp cat avem parinti. Asa ca prefer sa cred asta. E bine sa fi copil. Poate e mai usor. Desi, daca ma gandesc..toti vroiam sa fim mari: sa nu ne mai certe nimeni, sa venim acasa cand vrem, sa mancam ce vrem si sa terminam odata scoala. Acum am trecut prin toate astea: suntem mari si putem sa facem ce vrem. Oare ne ajuta asta? De certat tot se gaseste cineva sa ne certe, putem ajunge acasa cand vrem dar odata ajunsi, nu gasim nimic de mancare, trebuie sa ne facem singuri patul sau curatenie si..oricum nu-i pasa nimanui cand sau daca suntem acasa sau nu. Scoala, am terminat-o si pe aia. Nu ne mai batem capul cu lucrarile de control, cu chiulitul sau ca trebuie sa-i chemam pe parinti la scoala. Acum nu mai avem vacante, avem concedii. Nu mai cerem bani de la parinti, ci ii castigam singuri. Nu mai facem desene pe asfalt, prelucram poze in Photoshop sau facem desene vectoriale...

www.visedehartie.ro

Drumul a fost lung si obositor dar am reusit in final: mi-am cumparat domeniu! Sau "pamant pe internet" cum zice mama.
In aproximativ o luna ar trebui sa fie gata si site-ul (+/- 2 saptamani).

www.visedehartie.ro

Thunderstruck !!!

16 mai 2010 o sa ramana in istoria multora ca o zi speciala, deoarece pentru multi, probabil si pt mine, concertul ACDC o sa ramana un eveniment unic in viata! Multa lume m-a intrebat azi cum a fost. Nici nu stiam ce sa zic. Un lucru stiu: si acum am pielea ca de gaina de la concert. As mai merge si maine daca ar fi. Nu mai conteaza ca am facut cu microbuzul 18 ore cel putin dus-intors, ca am asteptat 5 ore pana a inceput concertul adevarat, ca am febra musculara la maini si la picioare de merg ca teleghidata si ca gatul e o carne dureroasa care sta intre cap si umeri ...

Diavolul se imbraca... de unde vrea el!

In liceu am avut o profesoara de religie nebuna! Dar nebuna, serios. Sau poate nu era nebuna, doar ca avea niste idei dinastea care pe mine ma lasau ceva de genu: o_O. Nu numai idei, ci mai ales raspunsuri.
Cui nu i s-a intamplat sa bufneasca in ras macar o data in biserica? E una din cele mai dese lucraturi ale diavolului! Defapt, in acele momente diavolul este cel care ne spune bancuri la ureche ca noi sa radem.
Alt caz, la fel de des intalnit: mergi pe strada (sa zicem) si auzi ca te striga cineva.
Bineinteles ca daca te intorci, nu-i nici dracu'. Gresit! Chiar el e! Si te striga pe nume. In cazul in care te si intorci e destul de nasol.
Cand eram in faculta/liceu/generala mai aveam si de invatat uneori. Problema era ca dupa ce citeam un fragment, asa ma apuca un somn... . Normal ca vina este tot a diavolului, care-mi provoca somn, astfel incat sa nu pot invata. Solutia in astfel de cazuri? Simpla! Iei o carte de rugaciuni si te rogi. Da' te rogi, nu asa. In cazul in care nu te-ai plictisit si nu te-a luat somnul de tot, inseamna ca a functionat. Daca nu, e clar: lucratura diavolului e mai puternica.
Sigur ca diavolul poate lua multe forme si se poate adapta la orice: ca te-ai impiedicat pur si simplu, ca te certi cu cineva, ca fumezi, ca adormi la volan sau ca minti, un lucru e clar: diavolul isi baga coada peste tot.




Nu e nimic nou faptul ca deseori rock-ul a fost asociat satanei. Ba chiar la un moment dat a fost un politician care propunea o lege de interzicere a acestui gen de muzica in Romania. Si sa-i fi vazut pe la stiri pe saracii componenti ai unor trupe precum Holograf, Proconsul sau Iris cum, cu ochii umezi marturiseau ca nu se fac vinovati de nimic!
Ultimul giumbusluc al diavolului este unul de proportii, sub forma unui eveniment mult asteptat de multi (inclusiv de mine, dupa cum am mai zis). Normal ca e vorba de concertul ACDC. La linkul de mai jos, avem un cetatean extrem de preocupat de soarta poporului roman, popor considerat crestin de nu stiu cate mii de ani.Mare nenorocire mare o sa se abata asupra noastra! ( Jbuuuuuuuumf !!! - asta e sunetul ala pe care il faci cand simulezi ca-ti bagi un glont in cap)
http://www.forumbucuresti.ro/bloguri-bucurestenilor/178233-acdc-atac-precedent-diavolului-poporului-roman.html

De azi intr-o luna :)

Biletul meu de ACDC deja nu mai poate. Il aud cum fosneste toata noaptea si toata ziua. S-a saturat sa stea in biblioraftul cu acte importante. Nu-i nimic, de azi intr-o luna, adica fix pe 16 MAI 2010 o sa mergem impreuna la concert la Bucuresti :)

Procrastination

Prima oara cand am vazut cuvantul asta nici nu stiam ce inseamna. Acum stiu. Nu numai ca mi-am dat seama dupa ce am vazut videoclipul tot, dar si dupa ce am realizat cat de mult poate sa faca parte din viata mea. Nu, nu cuvantul, ci tot ce tine defapt de el.




Suna/pare cunoscut?

In Tara Soseteleor

V-ati intrebat vreodata unde dispar sosetele (de obicei cate una din fiecare pereche)? Eu da. La un moment dat am primit si raspunsul de la cineva care avea un raspuns pentru toate : "...in Tara Sosetelor". Fireste ca raspunsurile la intrebari de genul "Unde pot eu sa gasesc un pix (sa zicem)?" raspunsul era tot: "... in Tara Pixurilor".
E ciudat ca de fiecare data cand pun sosete la spalat imi da cu minus. Imi revine atunci in minte Tara Sosetelor. Sa fie oare chiar asa , o utopie? Sa fie oare ascunsa prin masina de spalat? De cand eram mica obisnuiam sa cred ca o masina de spalat are niste chestii suplimentare care le face sa dispara, sosetele devenind astfel un fel de combustibil aditional nementionat in prospect.
Propun un experiment, pentru cei mai sceptici: 10 perechi de sosete noi diferite de toate celelalte din dulap; spalate timp de un an in aceasi masina de spalat din acelasi loc si care sa nu fie purtate sau duse prin alte parti. In final sa vedem: cu cat se hraneste minim masina de spalat timp de un an?

Am gasit si un ghid despre cum sa evitam pierderea sosetelor in masina de spalat: http://www.wikihow.com/Avoid-Losing-Socks-in-the-Washing-Machine

Un nou Sport!

Pentru ca cioplitul de seminte la marginea santului are deja o oarecare vechime si reprezinta totodata o traditie bine intiparita in inima si dintii roamanului, m-am decis sa iau atitudine! Asa ca propun spre omologare un nou sport national: mancatul de pufarine. Nu ingrasa, nu fac mizerie, nu creaza dependenta si nici nu inegresc degetele.

Lingurita

Videoclipul asta e crima curata. Si la propriu si la figurat. E nevoie de rabdare, altfel nu are rost !

Va uram un Paste Fericit si Hristos A Inviat! WTF?

Pt mine Pastele e o sarbatoare mai speciala asa. Insa pe langa dilema cu iepurasul care aduce oua colorate, mai am si eu una legata de urarile de Paste: cum vine asta: "va uram un Paste Fericit si Hristos A Inviat"? Adica se ureaza Hristos a inviat? Sau cum vine treaba asta? "Va uram un Hristos A Inviat". Cam asa inteleg eu. Chestia asta e cam la fel cu "La multi ani 2010". Adica la cat mai multi ani 2010. Adica 2010 a), 2010 b)....2010 n).
Bun, deci Hristos a Inviat la toata lumea. O sa zicem asa pana pe la Rusalii parca...sau asa ceva.

Pastele de anul asta a fost tare buclucas. A plouat, a fost frig, a suflat vantul in lumanari la Inviere, la unii le-a luat foc parul in biserica..in fine, dinastea. Dar cel mai rau si mai rau este sa te muste un iepuras fix de Paste. Cum sa ti se intample asta? Chiar asa de rau sa fi? Nu zic prostii. Intamplarea e cat se poate de adevarata. In concluzie: Copii, fiti cuminti, bestia poate ataca din nou !

Cum sa fi asa varza? =)))

Hey, tramvai ...

Sa mergi cu tramvaiul in zilel noastre inseamna sa fi neaparat tare de stomac! La concluzia asta am ajuns azi dimineata cand insfarsit am coborat din tramvaiul 6.

Nu am sa critic faptul ca afisajul electronic care spune ca in 2 minute ar trebui sa apara tramvaiul cam o ia inainte, nici faptul ca atunci cand ai nevoie de un bilet nu-i praf de chiosc cale de 2 statii.
Poate nu-i nici o noutate ca uneori mirosul din tramvaie e cum e, mai ales in zilele mai calduroase, dar azi a fost de-a dreptul ingrozitor. Cand am urcat m-a izbit pur si simplu un miros gen WC-ul din gara de la Oravita. Nu-i de mirare ca acea zona era aproape pustie. Totusi, cativa oameni mai tari de nas si-au asumat riscurile ocuparii unui loc in acea zona. Din pacate acel tramvai nu avea decat un vagon, asa ca am fost nevoita sa merg cat mai in spate, pe primul loc liber gasit. Totul bine si frumos, mi-am tinut eu nasul in maneca, mi-am mai tinut si respiratia pana cand urca un fel de aurolac si-si gaseste sa stea de vorba fix cu un om din spatele meu. A cam fost picatura care a umplut paharul. M-am ridicat de pe scaun si am zbughit-o in spate de tot.
Nu-s o sclifosita dinaia care stramba din nas la orice si folosesc serviciile RATT destul de rar. Prefer chiar sa merg pe jos in cazul in care distanta este rezonabila si mai ales daca timpul sau vremea imi permit.

Asadar:

IN CAZ DE VREME FAVORABILA SI DISTANTE RELATIV SCURTE FOLOSITI CU INCREDERE MERSUL PE JOS !!!

Nature by numbers

Am gasit filmuletul de mai jos. Mi-a atras atentia mai ales pentru ca pe tot parcursul facultatii am fost pusi sa ne inspiram din natura si sa realizam lucruri uimitoare pornind de la exemplul dat de acesta. Ca am reusit sau nu, nu este neaparat important. Important e ca am descoperit o ordine in dezordine si o regula in haos. Si poate la un moment dat, o sa ne foloseasca asta intr-adevar, d-le Sangeorzan.

DESCHIDETI GEAMURILE !

Am deschis geamul larg azi ! Cred ca a venit primavara. Ieri sau azi. Oricum era timpul deja.
Vreau flori in copaci, randunici pe cer, sa intre mustele in casa si sa-mi arunc geaca de iarna in dulap-acolo sa stea macar pentru vreo 7 luni asa.
Hai afara !

O melodie faina :)

Ceva vechi si... imprumutat de pe Youtube.. :)

S-a deschis sezonul la iepuri!

Cand eram eu mai mica asa, era un obicei pe la colegii de clasa sa creasca cate ceva. De obicei era un porc de guineea, hamster sau grau pe vata. Pisica sau cainele era inca de pe atunci o chestie demodata. Poate doar copiii din filmele gen Hallmark isi mai doreau un catel pe care sa-l chinuie si sa-l jumuleasca si sa-l streseze ( a se citi "sa se joace") pana cand o sa fuga de acasa cu 2 pisici si un caine vagabond de tomberon de prin cartier.

Gata, acuma s-a schimbat si moda cu porcii de guineea sau hamsterii. Acum iepurii sunt la putere. Deja intr-o saptamana cunosc cel putin 3 persoane care si-au luat iepuri (ma rog, sau i-au primit, sau traiesc cu unul in casa). Eu inclusiv ! Diferenta dintre iepurele meu si iepurii lor este ca al meu nu are cusca, nu mananca, nu bea, nu fumeaza, nu se inmulteste, nu e de plus sau de jucarie si nu e viu! Iepurele meu sta cuminte in congelator si isi asteapta destinatia suprema.
Oricum, chestia asta cu iepurii e mare lucru. Am auzit azi de iepure cu cap de leu! Am auzit de iepure normal, si de iepure Bugs Bunny. Si am mai auzit ca iepurii pot fi chiar violenti, stiu sa muste si sa-si faca propria lege!
Nu o sa ma joc acum de-a Teleencicolpedia, dar nu e lucru curat cu iepurii astia.
Apropo, l-ati vazut cumva pe Iepurasul de Paste care face si oua ? Ma intreb si eu asa..pentru ca am vazut multe imagini cu iepurasul de Paste care duce cu el un Cosulet cu Oua. Intrebarea e..de unde oua? Asta ori face contrabanda cu gaini ori e pus pe treburi serioase.
Va zic eu, nu e lucru curat cu iepurii astia. ...

Din Stiintele Naturii

"Stiti povestea cu nervul optic anal ?
Acest nerv a fost descoperit de curand de cercetatorii americani - cred .
El face legatura intre ochi si anus si este probabil responsabil de viziunea de rahat pe care in ultimii ani o avem despre tot ce ne inconjoara. Punerea in evidenta a acestui nerv se face in mod stiintific : smulgeti-va un fir de par din fund si veti vedea ca va dau lacrimile ! Deci acest nerv EXISTA"

Nota:
Aceste minunate ganduri nu imi apartin ! Ele sunt preluate de pe http://www.roportal.ro/discutii/ftopic25875-30.html si apartin aparent numitului PracticMan.

TOP 5,6,7....n

Top 10 cele mai nereusite poze ale mele

Nimeni nu isi face publice cele mai aiurea poze. Pt ele exista o soarta sigura: delete, ascunderea lor, ardere, rupere, sau tinute in foldere parolate. In niciun caz postate pe blog.
Din pacate chiar cele mai rele poze ale mele ( de prin clasele mici ) nu le mai am sau nu stiu pe unde ar putea fi pentru ca la un moment dat am trecut si eu prin fazele de mai sus.Asadar:

Locul 10
Locul 9
Locul 8
Locul 7
Locul 6
Locul 5

Locul 4
Locul 3
Locul 2
Locul 1

Nu se poate sa nu spun cateva cuvinte despre LOCUL 1.
Aceasta este poza care m-a facut celebra! Am aparut si in ziar !!! In Agenda, cu ochii dupa planete..si, Doamne, ce mai ochi :>
http://www.agenda.ro/news/news/17921/in-noaptea-lui-yuri-cu-ochii-dupa-planete.html






Top 5 locuri in care sa-ti bagi picioarele

Locul 5

iarba moale si grasa. Neaparat picioarele sa fie goale.

Locul 4

blana (a nu se traduce ca "scandura" )

Locul 3

nisip fin cald

Locul 2

in cocos

Locul 1
pe pungi din folie cu bule



Top 5 intrebari stupide (+posibile raspunsuri BONUS)

Locul 5

I: Esti ok?
R: Sunt cea mai ok :)))

Locul 4

I: De ce nu?
R: De ce nu..ce?

Locul 3

I: Cum te-ai descrie in 3 cuvinte? (asta pe la interviuri am mai intalnit)
R: Error 404! Not Found

Locul 2

I: Ce mai faci?
R: Bine, tu?

Locul 1

I: Daca ar fi sa mergi pe o insula pustie, ce (carte, CD, obiect) ai lua cu tine?
R: Un topor (ca si obiect), "Ghid de supravietuire" ca si carte, CD??? Are sens?





Top 5 filmulete de Youtube

Locul 5


Locul 4


Locul 3



Locul 2




Locul 1










Va urma!!!