Asa imi aduc eu aminte de sarbatoarea asta, inca de cand eram mititica si veneam cu mic cu mare de la Stamora la Oravita de nigee. Si ne adunam multi la o masa lunga, intinsa pe langa patul din sufragerie. Noi, cele mici stateam intotdeauna pe pat si evitam pe cat de posibil sa ne punem langa unchiul Danut, care ne obliga sa mancam patrunjelul din supa. Unchiul Danut intodeauna isi punea supa pana la marginea farfuriei si manca cu lingura cea mai mare. In capul mesei statea intotdeauna tata si fuma, cu ochii mari si capul rosu, dupa ce isi bea paharul cu tuica nefiarta. Mama servea cu bunica felurile de mancare, cu mainile direct pe castroanele fierbinti. Ele doua nu se intelegeau defel, dar de Sf. Ilie toata lumea era cu zambetul pe buze.
Noi, cele mici ne furisam pe sub masa cand mancarea era gata si mergeam afara sa ne jucam in nisip sau intr-o caroserie ruginita de masina.
Seara ne pregateam de mers la joc si era mare inghesuiala la oglinda din camera cu pianul. Nigeea se tinea in curtea bisericii iar in afara curtii erau tarabele cu jucarii. Nici urma de mici sau alte carnuri fripte si fum.
Sf Ilie era o traditie la noi in familie dintotdeauna. Tata era Ilie si tatal lui tot Ilie (sau Ilia in buletin) iar ziua lor era tot timpul prilej de sarbatoare si de adunare generala de familie.
Astazi e Sf. Ilie si acasa sunt doar eu, cu mama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu