luni, 21 februarie 2011

Viata ca-n filme

In timp ce lucrez, eu lucrez pe doua monitoare. Nu intotdeauna am nevoie de doua monitoare, asa ca atunci cand nu am nevoie de monitorul nr 2, pun cate un film, care-mi ruleaza pe fundal. E un fel de a avea oameni in casa pt timpul zilei cand de obicei sunt home alone. De-a lungul unui an au rulat pe monitorul nr 2 multe seriale. Si imi dau seama ca pe unii oameni de acolo din monitorul 2 ii vad si in viata reala. Si nu in sensul bun neaparat. Ca sa fiu mai exacta, am observat cum unele persoane pe care le-am intalnit preiau o parte din viata unui personaj dintr-un serial sau film si incep sa aiba obiceiuri, idei sau chiar sa arate sau sa vorbeasca la fel.

Acum o saptamana am intalnit o tipa care zicea ca ea-si cumpara mereu pantofi noi, pt ca ii plac, si are foarte multi acasa. Nu ii poarta neaparat, dar ii place sa se uite la ei pur si simplu. Da, nu suna deloc a Carrie Bradshaw din Sex and the City... .
Am mai intalnit doctori Houşi din pacate. Spun din pacate pt ca desi Dr. House e fain in serialul lui si in rolul lui, nimeni nu ar vrea sa aibe asa prieteni sau sa mearga la asa un doctor.
Sau oameni care dau la medicina pt ca in Grey's Anatomy pare destul de cool..sau oameni care l-au adoptat drept model pe Hank Moody din Californication (cei care s-au uitat vreodata la serialul ala, cam stiu despre ce vorbesc fara sa descriu). Cel mai mult ii urasc pe fanii "Lie to me" care cred ca iti pot citi limbajul trupului sau pe fanii Medium care cred ca stiu ce o sa se intample maine cu tine. A, si mai sunt si Monk'şii care iti iau orice scama minuscula de pe tine, pe motiv ca-i deranjeaza si ei sunt mereu curati si se perie.
Da, si eu vroiam sa devin salvamar pt ca parea asa fain in Baywatch. Dar eu aveam o scuza: aveam 7 ani!