Dupa cum ma asteptam, sau speram, programul din week-end-ul acesta a fost extraordinar. "De vina" este in primul rand locatia: malul Dunarii, in apropierea Cazanelor, localitatea Eselnita(langa Orsova):un peisaj de care nu ai cum sa te saturi.
Un singur lucru nu mi-a placut din mai multe puncte de vedere: pensiunea la care am fost cazati. Cel mai mare neajuns a fost mirosul ingrozitor care venea de..unde venea.
Participantii au fost, in mare parte, aceiasi ca la Sasca si am observat ca am comunicat altfel, mai bine. Toata lumea zambea incontinu, desi dupa prima zi de activitati am fost cam varza toti.
Totul a inceput Sambata destul de dimineata din ce imi mai amintesc acum. Am facut Yoga, am luat micul dejun (vreo 100 de ani si ceva cred ca a durat) si am pornit spre Pestera Ponicova. Acolo..rapel. Dublu-rapel. Nu imi faceam prea mari griji, pentru ca am mai experimentat asta la Sasca. Deja ma si credeam mai tare ca toti. Mai ales ca erau care nu mai facusera pana acum. Daar..bineinteles ca e un dar. Cum am incalecat pe sfoara si am pornit-o in jos am vazut ca treaba nu era chiar cum credeam. Am ajuns al un moment dat cand nu mai stiam ce sa fac:
bajbaiam din centimetru in centimetru sa gasesc un loc bun de pus piciorul. Daca era vreo cale sa am intorc inapoi..m-as fi intors. Dar pana la urma am ajuns jos. Si a fost bine. Al doilea rapel a fost super si a spalat tot ce a fost rau inainte. Am vizitat pestera, am facut o incercare de meditatie. Incercare doar, pentru ca tocmai atunci s-au gasit tot felul de colindatori si turisti care veneau si dadeau intr-una cu lanternele, iar copiii intrebau in soapta" ... dar ce fac oamenii aia aici?". Adevarul e ca sa mergi print-o pestera si brusc sa dai de niste oameni care stau pe intuneric pe pereti e destul de ciudat.Seara am facut Yoga Nidra (nu stiu cat de corect am scris). A fost yoga la lumina lumanarii. O experienta interesanta care pentru multi a constat intr-un somn bun, acompaniat de sforaituri.
A doua zi, Duminica, dupa yoga de dimineata si micul dejun, am pornit intr-o plimbare cu barca prin Cazane, pana la pestera pe care am vizitat-o cu o zi inainte. "Capitanul" barcii a fost un baiat de vreo 16-17 ani, care ne-a povestit cate ceva despre principalele puncte de atractie si a condus vehiculul cu mare maestrie. Desi la prima privire barca arata destul de prapadita, un fel de omolog al Daciei 1300, s-a comportat foarte bine pe tot traseul.
Am ramas cu o impresie placuta dupa acest week-end, chiar daca atunci cand am ajuns acasa m-am prabusit in pat si am bagat somn greu pana la 12 a doua zi. Prea multe oase nici nu ma dor macar. Abia astept sesiunea urmatoare de la Şuncuiuş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu