Anul trecut, cam pe vremea asta imi scriam planurile pentru anul ce va urma. Planurile mele nu erau multe, dar importante de bifat. Si lista era cam asa:
-sa zbor odata cu parapanta aia!
-sa si catar o stanca, nu numai sa o cobor!
-sa invat odata sa cant la chitara!
-sa merg in India in concediu!
-sa lucrez mai putin si sa castig mai mult
Tot anul trecut, pe vremea asta eram foarte curioasa cate dintre ce-mi doream atunci, le-am si implinit. Astazi stiu: nici una! Nici macar o dorinta! DAR.....! (exista totusi un dar): nu am zburat cu parapanta, dar am mers pt prima oara in viata cu avionul (mult mai sus, deci se pune!), nu am catarat o stanca, dar am strabatut cele mai frumoase peisaje de campie de pana acum, ceea ce nu credeam ca ar fi posibil. Nu am invatat sa cant inca la chitara, dar ma bucur de sunetele ei aproape de fiecare data cand stau mai mult la Oravita. Nu am mers in India in concediu, dar am petrecut cele mai frumoase 2 saptamani in Olanda. Nu am lucrat mai putin, dar am lucrat mai cu spor si mi-am gasit insfarsit un spatiu al meu de lucru.
Pe 2012 nu imi mai fac o lista de planuri. Am in schimb proiecte, mai mari si mai mici pe care o sa le dezvalui la momentul potrivit. Stiu doar ca 2012 va fi un an foarte ocupat si complicat.
vineri, 30 decembrie 2011
luni, 5 decembrie 2011
Stand-up experience
Cand scriu pe blog cel mai greu e sa incep. Introducerea in poveste, cuvintele cheie, alea sunt cel mai greu de scos. Ca nu ma pot pune pur si simplu sa scriu: 'am fost aseara la Stand-up comedy cu Claudiu, ne-a pus la masa din fata, si ghici despre ce a fost vorba 80% din timp in stand-up-ul respectiv?'. Trebuie intai sa mai zic ceva, sa explic cum am facut bataturi mergand pe jos pana acolo, cum am ajuns la 7 convinsa ca atunci trebuia sa inceapa show-ul dar defapt era la 9 si eu tot la 7 m-am dus chiar daca si pe telefon aveam reminder ca la 9 e.
Ne-am mai plimbat noi 2 ore prin oras, ne intoarcem inapoi, ne punem la masa, mai vorbim, mai nu stiu ce. Asteptam sa inceapa. Lume destul de multa incat sa se ocupe toate mesele. Se aprinde o lumina de undeva din cer si apare insfarsit si Tibi (ca de el era vorba, adica el vorbea). Incepe el cu ale lui, cu patanii de pe la ardeleni, cat sunt ei de lenti si de calmi, cum te injura bucurestenii...dinastea. Mai se ia de un gras, mai de un grup de fete, mai de un grup de baieti cu o singura fata, mai explica el si cum e cu agatatu prin cluburi. Bine, totul frumos. Lumea rade, noi radeam. De-aia ne-am dus, aia am facut. Si era de ras, intr-adevar. Mie la inceput mi-era daca merg la o chestie dinasta si nu o sa pot sa rad. Adica daca omul ala care sta acolo, incepe sa zica numai glume de clasa 3a, daca ne arata doar cum stie sa injure sau cat de misogin e. Nu a fost cazul, si m-am bucurat.
Ok, deci a bifat omul nostru ardelenii, bucurestenii, gasca de fete, un gras. Si ce sa urmeze? Dupa agatat urmeaza in mod firesc cuplurile, nu? Sau nu. Ma rog, au urmat cuplurile. Si cum stateam noi frumos acolo in fata, la masuta inalta sorbind din bauturi, ghici pe cine a inceput sa 'mascareasca'? Acuma ar fi fain sa zic 'fix pe aia din spatele nostruuuu'. Dar nu. Pe noi. Fix pe noi.
Dar am ras in continuare. Si de el si de noi.
La final Tibi a venit si ne-a multumit pt participare. Asta m-a mirat un pic. M-a mirat in sensul bun, pt. ca in mod normal regula de baza ar trebui sa fie 'dai si fugi!'. Dar si el cred ca s-a mirat cand i-am zis sa mai vina prin Timisoara, ca mai venim la el.
Oricum, ideea de stand-up in final e ca daca te duci acolo sa razi de un om, lasa-l si pe el sa rada de tine, ca asa e corect, nu?
*Articol oficial si poze aici
Ne-am mai plimbat noi 2 ore prin oras, ne intoarcem inapoi, ne punem la masa, mai vorbim, mai nu stiu ce. Asteptam sa inceapa. Lume destul de multa incat sa se ocupe toate mesele. Se aprinde o lumina de undeva din cer si apare insfarsit si Tibi (ca de el era vorba, adica el vorbea). Incepe el cu ale lui, cu patanii de pe la ardeleni, cat sunt ei de lenti si de calmi, cum te injura bucurestenii...dinastea. Mai se ia de un gras, mai de un grup de fete, mai de un grup de baieti cu o singura fata, mai explica el si cum e cu agatatu prin cluburi. Bine, totul frumos. Lumea rade, noi radeam. De-aia ne-am dus, aia am facut. Si era de ras, intr-adevar. Mie la inceput mi-era daca merg la o chestie dinasta si nu o sa pot sa rad. Adica daca omul ala care sta acolo, incepe sa zica numai glume de clasa 3a, daca ne arata doar cum stie sa injure sau cat de misogin e. Nu a fost cazul, si m-am bucurat.
Ok, deci a bifat omul nostru ardelenii, bucurestenii, gasca de fete, un gras. Si ce sa urmeze? Dupa agatat urmeaza in mod firesc cuplurile, nu? Sau nu. Ma rog, au urmat cuplurile. Si cum stateam noi frumos acolo in fata, la masuta inalta sorbind din bauturi, ghici pe cine a inceput sa 'mascareasca'? Acuma ar fi fain sa zic 'fix pe aia din spatele nostruuuu'. Dar nu. Pe noi. Fix pe noi.
Dar am ras in continuare. Si de el si de noi.
La final Tibi a venit si ne-a multumit pt participare. Asta m-a mirat un pic. M-a mirat in sensul bun, pt. ca in mod normal regula de baza ar trebui sa fie 'dai si fugi!'. Dar si el cred ca s-a mirat cand i-am zis sa mai vina prin Timisoara, ca mai venim la el.
Oricum, ideea de stand-up in final e ca daca te duci acolo sa razi de un om, lasa-l si pe el sa rada de tine, ca asa e corect, nu?
*Articol oficial si poze aici
joi, 1 decembrie 2011
1 decembrie sa zicem...
De 1 Decembrie, in centru a fost sarbatoare. Doar in centru.
In restul orasului a fost un fel de..zi de duminica. In restul orasului nici macar tramvaiele nu aveau un stegulet in geam, in schimb aveau tot felul de stickere in genul "world cup Brasil". In restul orasului doar la cate un balcon, razlet, mai vedeai agatat pe sfoara de rufe drapelul national. Si nu ma mir. Ma miram poate mai mult daca lumea afisa mai mult patriotism. In orice fel ar fi el aratat. Pentru ca la noi oamenii straluciti sunt anonimi, pentru ca noi romanii nu indraznim sa vorbim romaneste cand suntem turisti in Italia, pentru ca noi romanii am vandut o parte din tara, altora, pentru ca noi romanii exportam calitate si importam mizerie, pentru ca noi romanii apreciem mai bine un scandal decat o stire sau un eveniment important.
Eu nu vorbesc aici de oamenii care prefera sa mearga duminica la un ceai in Carturesti, decat la manele in Complex. Nici de oamenii care merg la un vernisaj nu doar pentru mancare si bautura gratis si nici de oamenii care muncesc pe rupte pentru scopul lor. Vorbesc de acea majoritate (pentru ca este o majoritate care ne chinuie pe noi toti ceilalti) pe care o vedem zi de zi si din care se presupune ca facem parte.
Acum 2 ani am intalnit pt prima data o matusa de-a mea din Bucuresti, o doamna destul de inaintata in varsta. Nu stiu ce discutam exact atunci cu ea, dar stiu ca la un moment dat mi-a zis "...eu nu as pleca niciodata din tara mea!" Eu, in sinea mea gandeam "..e cam dusa saraca baba. Cum sa nu vrei sa pleci? Eu m-as tot duce...". Dar nu am indraznit sa spun nimic. Am lasat-o sa-si termine discursul iar cuvintele ei nu le-am uitat nici azi. Oamenii din vremea ei au macelarit alti oameni pentru ca noi sa traim astazi aici. Pentu ca noi sa avem astazi de unde fugi pentru un trai mai bun.
In Centru s-a adunat astazi multime mare de oameni pentru parada militara. Frig, inghesuiala, multi copii impinsi de parinti cat mai in fata ca sa vada si ei marile masini de ucis. Langa mine, un grup de 3 batrani: "hai si noi mai in fata sa vedem mai bine!" zice unul din ei. Altul, mai inalt "..pai ce mai vrei sa vezi? Eu m-am saturat de de-astea, ca 20 de ani am facut armata...". Al treilea, mai cu spirit de observatie: "..uite, ma, aia-s cu bombele, Pirotehnistii!...".
In restul orasului a fost un fel de..zi de duminica. In restul orasului nici macar tramvaiele nu aveau un stegulet in geam, in schimb aveau tot felul de stickere in genul "world cup Brasil". In restul orasului doar la cate un balcon, razlet, mai vedeai agatat pe sfoara de rufe drapelul national. Si nu ma mir. Ma miram poate mai mult daca lumea afisa mai mult patriotism. In orice fel ar fi el aratat. Pentru ca la noi oamenii straluciti sunt anonimi, pentru ca noi romanii nu indraznim sa vorbim romaneste cand suntem turisti in Italia, pentru ca noi romanii am vandut o parte din tara, altora, pentru ca noi romanii exportam calitate si importam mizerie, pentru ca noi romanii apreciem mai bine un scandal decat o stire sau un eveniment important.
Eu nu vorbesc aici de oamenii care prefera sa mearga duminica la un ceai in Carturesti, decat la manele in Complex. Nici de oamenii care merg la un vernisaj nu doar pentru mancare si bautura gratis si nici de oamenii care muncesc pe rupte pentru scopul lor. Vorbesc de acea majoritate (pentru ca este o majoritate care ne chinuie pe noi toti ceilalti) pe care o vedem zi de zi si din care se presupune ca facem parte.
Acum 2 ani am intalnit pt prima data o matusa de-a mea din Bucuresti, o doamna destul de inaintata in varsta. Nu stiu ce discutam exact atunci cu ea, dar stiu ca la un moment dat mi-a zis "...eu nu as pleca niciodata din tara mea!" Eu, in sinea mea gandeam "..e cam dusa saraca baba. Cum sa nu vrei sa pleci? Eu m-as tot duce...". Dar nu am indraznit sa spun nimic. Am lasat-o sa-si termine discursul iar cuvintele ei nu le-am uitat nici azi. Oamenii din vremea ei au macelarit alti oameni pentru ca noi sa traim astazi aici. Pentu ca noi sa avem astazi de unde fugi pentru un trai mai bun.
In Centru s-a adunat astazi multime mare de oameni pentru parada militara. Frig, inghesuiala, multi copii impinsi de parinti cat mai in fata ca sa vada si ei marile masini de ucis. Langa mine, un grup de 3 batrani: "hai si noi mai in fata sa vedem mai bine!" zice unul din ei. Altul, mai inalt "..pai ce mai vrei sa vezi? Eu m-am saturat de de-astea, ca 20 de ani am facut armata...". Al treilea, mai cu spirit de observatie: "..uite, ma, aia-s cu bombele, Pirotehnistii!...".
Abonați-vă la:
Postări (Atom)