Am pornit de dimineata spre Arad (pe la 10:30 asa...). Ideea era sa ne intalnim mai multi undeva intr-o padure de dupa aeroport, si de acolo sa pornim cu lopeti, manusi si pomisori spre locul de plantare. Lumea era mult derutata. Sau poate asa mi se parea mie, ca eu asa ma simteam. Ajunsesem acolo cu jumate de ora mai tarziu decat trebuia, fix in momentul in care unul dintre "indrumatori" zicea ceva de genul sa mergem....incolo---->. Am mers si noi "incolo" dupa altii si am ajuns la o padurice mai rara, un fel de rai al fripturistilor. Noi n-aveam lopata. Altii aveau. Astia care aveau deja aveau de lucru: sapau gropi. Noi, astia care nu aveam, ne plimbam de la o groapa la alta, ne uitam unii la altii..unii mai adunau gunoaie. La un moment dat apare galeata cu pomisori si atunci am stiut: atunci era momentul sa actionez si eu! Si am pornit la vanatoare de gropi. Am uitat sa zic: cand am ajuns la padurice, erau destul de multi: cu masini si biciclete, se formase o coloana destul de lunga. Dupa ce-a aparut galeata, surprise! Multii s-au facut putini! Si mai multi au fost la gata, la mancare.
Am plantat in jur de 20 de copacei. Greu nu a fost. Am ajuns sa sap si gropi si nici aia nu a fost greu. Ar fi fain sa reziste macar pana dupa 1 mai, dar sunt optimista doar 50%, desi orgnizatorii ziceau ca vor pune ceva pancarte.
Cand am ajuns inapoi la TM, am avut a doua repriza din ziua mea Eco: stingerea luminii intre 8:30 si 9:30. Noi am lasat-o stinsa mai mult, dar in spatele blocului era ca-n Las Vegas...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu