Ca vrem sa ca nu (mai mult nu), avem parte in viata asta de cunostinte pe care obisnuim sa le numim "personaje", "specimene"... sau alte denumiri la fel de sugestive. Cum vad eu oamenii astia: ei isi fac aparitia, isi rostesc saluturile, expresiile si isi flutura obiceiurile ca pe un ecran si apoi...dispar.
Primul care-mi vine in minte este un unchi. Unchiul asta e dus rau. Nici nu as sti neaparat cum sa redau in cuvinte sau in exemple cat de dus e. Cand eram mica tin minte cum la masa era singurul care-si umplea farfuria de supa pana aproape curgea din ea. Intotdeauna mi se parea asa ciudat ca facea asta, si chiar si in ziua de azi, obiceiul asta al lui a devenit un fel de banc. Mai un obicei "fain" pe care-l avea era sa le puna pe verisoarele mele la treaba cand vedea ca stateau. De cate ori vedea ca nu au ocupatie le punea sa mute niste bolovani din fata casei din dreapta in stanga..si tot asa. Cel mai enevant lucru pe care-l facea era ca atunci cand venea in vizita, unchiul asta stia sa-si faca prezenta simtita. In sensul ca racnea un salut cat il tineau plamanii (si il tineau) si continua sa vorbeasca pe acelasi ton "vesel".
Numarul doi in lista ar fi un vecin (casa langa casa) de la Sasca. Vecinul asta e oarecum asemanator cu unchiul. In sensul ca stie cum sa strice o dimineata frumoasa de vara. Discursul lui e mereu acelasi. Cand e singur pe strada si merge la fantana (fantana de langa geamul meu, geam ne-termopan bineinteles) incepe sa zica lung "haaaaaaaaaaaaai ..haaaaaaaaaaaaai..." Asa casca el, sau nu stiu exact. Ideea e ca nu e modul ideal de trezire. Cand apare cineva pe strada intreaba: "Ce-i de nou?.." De zeci de ani, personajul asta procedeaza la fel: dimineata si-o petrece intre "haaai...haiiiii..." si "ce-i de nou?..." si dupa-amiaza isi scoate gainile in drum la iarba si sta pana cand se face seara. Si el si nevasta-sa sunt obsedati de hoti. Isi incuie usa la casa si cand merg la WC (care e in curte undeva) si noaptea dezleaga un caine rau sa stea de paza.
Costica. Costica e un vecin de la Oravita (peste drum de casa mea). Prima imagine care-mi vine in minte despre el e aceea in care-l alerga pe Mihaita, (Costica junior) pe dupa masa cu cureaua, de ziua lui, ca ii mancase ciocolata din frigider. Costica nu e niciodata treaz, si cand vorbeste el, stie toata strada. Mihaita era alintat mereu "boule" si de Costica si de mama-sa. Costica mai era si pescar si facea o ciorba de peste foarte buna. Atat era de capul lui.
Baba Floarea e tipul de baba pe care-l atribuiam mereu cu tipul baba-cloantelor din povesti. Asa si arata, asa se si purta si mirosea mereu a fum. Baba Floarea mergea la 90 de grade si cara tot timpul in spate crengi sau lemne uscate, uneori paie sau trifoi pentru animale. Animalutul ei preferat era un caine pe nume Vidu si cel mai mult ura...gastele, pentru ca-i intrau mereu in gradina. Avea un fel aparte de a alunga ulii sau jderii.
Baba Floarea era si una dintre cele mai nespalate creaturi pe care o vazusem vreodata. Da..si mai era si ruda cu mine (fara nici o alta legatura sau asemanare). Asta e...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu