Arta si gunoi

Acum o saptamana am dat de un videoclip cu o tipa care timp de cateva zile sau saptamani a locuit cu niste porci (porci-animale) si in timpul asta se uita la un televizor. Arta moderna care va sa zica.
Sunt eu inapoiata sau arta nu mai e ce a fost o data?
Ma gandesc ca arta este un mod de exprimare. Totusi, nu orice mod de exprimare este o arta. Faptul ca stai cu porcii cateva zile uitandu-te la televizor, sau arunci o roaba de nisip in mijlocul unei camere si spanzuri niste cearsafuri pe margine, sau stai in lanturi nemancat, nebaut intr-o vitrina tremurand de frig, mie nu-mi seamana a arta.
Van Gogh nu a facut arta prin faptul ca si-a taiat urechea, ci prin ceea ce a lasat in urma pe panza.
Mi-e greu sa vad ca ceea ce ar trebui sa insemne evolutie, ma duce mai mult cu gandul la regres.
Eu pur si simplu nu inteleg unele forme ale artei din ziua de azi. Poate imi explica cineva.
Mai trist e ca astfel de manifestari atrag mult mai mult atentia decat acei bieti anonimi care vor cu adevarat sa lase ceva in urma lor.
Am vazut si cunoscut artisti incredibili din zilele noastre. Nu sunt putini, si asta ma face sa cred ca mai exista totusi speranta.

Efectul de turma

Pentru ca e blogul MEU, aici scriu absolut ce vreau. Ce-mi convine si ce nu, ce-mi place si mai mult ce nu-mi place. Pentru ca sunt un om normal care nu are habar despre ce-i place, dar cu siguranta pot face o lista luunga cu ce ma enerveaza cel mai tare.
Una din multele chestii ce ma enerveaza sunt cliseele. De orice fel. De cate ori vad un cliseu (si imi dau seama de el imediat) creierul meu incepe sa se zgaltaie din toate incheieturile.
Exemple pot sa dau multe, nu in anumita ordine.

Vinerea si lunea sunt cele mai amintite zile. Stim cu siguranta exact cand incep si se termina aceste zile deoarece unii tin neaparat sa ne aminteasca in fiecare saptamana ca azi e insfarsit vineri si ca luni nici iarba nu creste. De joi seara incep sa apara poze cu diverse animalute bucuroase ca ziua urmatoare este acea zi a saptamanii in care pentru multi incepe week-end-ul. Un adevarat cutit rasucit in rana pentru cei care sambata sau vineri noaptea lucreaza. Luni, animalutele sunt triste, stau langa o ceasca mare de cafea si suspina.

Evenimentele speciale din viata si vorbim aici in special de nunti. Da, aici e o problema grava de tot. Toate (cu mici exceptii) trebuie sa fie la fel. Cu un ritual bine stabilit dinainte. In aceste zile trebuie neaparat sa arati cum NU esti tu defapt ci cum ar vrea parintii sau rudele sa fi. Tu poate in ziua nuntii vrei sa fi imbracata in cacaniu si sa ai un mot rosu in varful capului. Dar nu! TREBUIE sa fi alba, sa ai o coronita de printesa pe cap inclestata bine in parul plin de fixativ. Sa nu mai zic de bietii miri care au 3-4 randuri de haine pe ei in miezul verii la 40 de grade, pentru ca asa spune... eticheta. Intr-adevar esti mult mai elegant cand curg apele pe tine si incepi sa atragi atentia unei diversitati mari de insecte.

Copiii din ziua de azi. Am auzit expresia asta si cand eram eu mica si acum, uitandu-ma inapoi, mi se pare ca eram nedreptatita de cei mai inaintati in varsta. Ori am imbatranit eu considerabil de mult, ori copiii din ziua de azi numai copii nu mai sunt. Am trecut la un moment dat pe langa o scoala generala unde invata copilul unei prietene. Copilul era clasa a 7a. La un moment dat prietena asta a mea mi le arata pe colegele fiului ei. Le dadeam cel putin 19-20 de ani si ele aveau nu mai mult de 13. Nu zic ca or fi toti asa, dar o majoritate destul de ingrijoratoare. De ce sunt acesti copii un cliseu? Pentru ca cel putin ce vad eu zilnic pe strada sau in parc exact asta sunt: copii-cliseu. Sau e doar moda?

Facebook. Nu puteam sa nu mai iau de chestia asta. Este incredibil cum un site de socializare a ajuns la un asemenea nivel. nu este primul de acest gen, dar a luat o amploare de admirat. Sigur ca e deja un cliseu sa ai facebook, sa-ti dai check-in oriunde mergi, sa iti publici fiecare fel de mancare sau bautura preparate, sa te impretenesti cu cineva pe care in viata reala ignori cu desavarsire, sa imparti intamplari partiale din viata ta sau pur si simplu sa te lauzi cu vacanta ta exotica sau cu noul monitor. Nu zic nici ca e rau sa bun. Dar ramane totusi un cliseu.


Un job. S-a intrebat cineva de ce obligatoriu, majoritatea joburilor incep la 9 dimineata si se termina la 5? Asta in cazul in care nu ai o ora pauza de masa si iesi la 6. (teoretic macar). Dupa intervalul asta ai putea sa faci multe. Ca de exemplu sa mergi sa iti platesti factura la curent. Sau sa mergi la coafor. Sau la dentist. Sau la un magazin. Dar stai, nu poti!!! Oamenii care lucreaza in astfel de locuri au acelasi program de lucru.


La mall. Ce naiba fac toti oamenii la mall? Ma tot intreb. Mall-ul este in general considerat a fi un loc scump. Sa inteleg atunci ca oamenii din tara asta nu o duc chiar asa de rau pe cat se crede, pentru ca inca nu am auzit sa dea un mall faliment la noi. Inteleg ca iarna, fiind frig, te mai invarti pe acolo ca poate e prea frig sa iesi pe-afara. Dar si vara e plin. Eu daca e vara prefer sa stau in Unirii la o terasa decat sa ma perpelesc pe un balcon la mall. Nu vreau sa mai vorbesc de unele magazine unde am vazut mai multe zdrente ca intr-un second-hand.


Iphone. As putea sa scriu pagini intregi cu parera mea despre acest telefon. Repet ca incep sa nu mai inteleg diferenta dintre moda si cliseu. Poate in acest caz este vorba de un foarte bun plan de marketing. Am auzit la un magazin de electronice ca singurele produse care nu sut returnate din cauza defectiunilor sunt cele marca Apple. Sper sa fie adevarat.

Nu traim izolati de lume, din fericire. Poate globalizarea este de vina pentru toate cliseele astea. Poate doar o mentalitate ingusta. Poate nevoia noastra de a ne simti ca parte din acelasi trib. Poate cliseele ne fac sa fim normali. Poate devenim nesiguri daca nu suntem ca ceilalti.
A face lucrurile altfel fata de ceilalti este cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci in viata.
 instein, Marie-Curie, Salvador Dali, Tesla sunt cativa inadaptati ai societatii care au reusit sa faca minuni tocmai prin faptul ca au fost diferiti. Daca o oaie merge si sare intr-o prapastie, celelalte oi vor sari si ele. Efectul de turma...Una dintre oi desigur si-ar face inainte o poza cu iphone-ul si ar posta-o pe facebook plangandu-se ca azi e luni si ca incepe lucrul de la 9.