joi, 6 ianuarie 2011

De ce oamenii nu discuta?


Intrebarea nu e pusa ca sa-si si gaseasca raspunsul in aceasta postare. E mai degraba o chestie care ma tot bate la cap.
Sa zicem ca la un moment dat 2 prieteni se cearta. Dar urat, cumva. Ce urmeaza dupa asta? Pai nu-si mai vorbesc o saptamana, un an...o viata.
Sau un cuplu se calca pe nervi unu pe altul ... hormoni, anumite perioade ale lunii, vizite la parinti, zile de nastere uitate, ce-o fi. Macar pentru 5 minute sau chiar zile intregi aleg sa nu mai vorbeasca unul cu altul.
La fel se poate intampla la scara mai larga.
Fac o comanda online la accesorii pt confectionat bijuterii de exemplu. Si primesc baze pentru coliere cu incuietorile intepenite, sau margelute gigantice in loc de cele de 4 mm. Ce fac in continuare? Nu mai iau de la ei, clar! Sau as putea sa fac altceva: ma pun sa scriu un mail in care sa le aduc la cunostinta eroarea facuta. Rezultatul? Nu numai ca isi cer scuze, dar imi ofera si ceva reduceri. Asadar, daca as fi incetat sa cumpar de la acea firma, oare era mai bine? Greseala nu s-a mai repetat, ba am avut si beneficii.
La fel si in cazul celorlalte exemple. Daca am zice clar ce ne deranjeaza, sau am explica problema concret nu am rezolva oare mai multe? Sa acuzam in stanga si dreapta poate fi cel mai usor(tu esti de vina ca s-a intamplat asa!..., numai din cauza ta...!), dar in fond, ceea ce ne deosebeste de regnul animal e tocmai comunicarea. Prin cuvinte!

Un comentariu:

Unknown spunea...

Sa mergi sa vezi un spectacol pus in scena de Dan Puric si ai sa vezi cat de bine se poate comunica si fara cuvinte. Adevarul este ca "lipsa cuvintelor" este o modalitate pe cat de des folosita pe atat de utila si, personal, nu am nimic impotriva ei. Si daca ai adus in discutie regnul animal, da-mi voie sa iti amintesc ca animalele folosesc o multitudine de sunete pentru a comunica careia i se adauga pozitia diferitelor parti ale corpului, privirea, etc. Deci... din toate cate putin ca e mai bine si mai interesant asa! ;-)
Ca de obicei, e o placere sa citesc blogul tau. Juli