La un moment dat era la televizor, pe cand eram eu clasa 1, serialul ala "Baywatch". Si ce-mi mai placea mie sa ma uit la el luni seara... Asa ca, in perioada aia cine ma intreba intrebarea cu pricina eu raspundeam "..salvamar". Ironia sortii face ca eu nici macar nu stiam sa inot si nu am stiut pana la respectabila varsta de 22 de ani care se intampla acum 2 ani. Ba inca la varsta aia am vazut prima data marea.
Treaba cu salvamarii nu a tinut foarte mult. Baywatch s-a terminat si eu am inceput sa cresc. Si era sa nu ma mai opresc. In clasa a 2-a, eu si tiganii de 14 ani eram cei mai inalti din clasa. Si tot printre ei stateam si in ultima banca imbunatatindu-mi vederea periferica si invatand cuvinte noi. Atunci am inceput deja sa raspund altfel la intrebare. Vroiam sa ma fac fotomodel. Aia parea sa fie alegerea pentru oameni inalti ca mine. Sau puteam sa ma marit, dar eu nu aveam 14 ani in clasa 1 ca si colegii mei.
Un lucru stiu sigur: nu vroiam sa ma fac doctorita. Era prea un cliseu. Aveam o colega de clasa printr-a 5-a care vroia sa se faca stewardesa. Si toti copii radeau crezand ca e tot aia cu stripteuza.
In clasa a 4-a faceam cele mai bune compuneri din clasa. Oice subiect era, puteam sa debitez pe el. Defapt nu chiar orice, trebuia prima data sa-mi placa. Atunci imi doream sa scriu o carte. Am si inceput de multe ori cateva fragmente, dar nu am terminat nimic.
Prin clasa a 6a deja mi-am dat seama ca eu stiam sa desenez. Si desenam orice. Vroiam sa fac ceva cu asta, dar nu mi se parea ca "pictor" suna bine. Adica pictorii erau in mintea mea barbati si batrani. Pictor era Matasareanu, un profesor foarte talentat care mereu ne acuza ca ne faceau parintii desenele.
Apoi a inceput sa ma intereseze psihologia. Defapt atunci cred ca ma interesau mai multe. Poate nici ideea de doctorita nu mai era asa aiurea.
Cel mai groaznic moment a fost cand chiar a trebuit sa ma hotarasc ce vreau sa fiu cand is mare. Eram in clasa a 12a si aveam o brosurica in mana cu toate facultatile pe care puteai sa le alegi din Timisoara. Chinuri groaznice au fost atunci. Vroiam sa dau la scoala de subofiteri de la Oradea si vroiam si la Arte. Cand zic cuiva de chestia asta bufneste automat in ras. Ca nu au nici o legatura. Nici nu au, dar haosul din capul meu intelege altfel. Ii zic la mama unde vreau eu sa dau si m-a si dat la ore. Am facut pregatire pentru subofiteri vreo cateva luni. Pana m-am saturat. Teoretic eram pregatita. Fizic nu! Si atunci am inceput sa iau ore de desen. In fiecare saptamana mergeam la Timisoara la un prof foarte fain care m-a invatat mai mult decat am invatat in 3 ani de faculta si 2 de master. Norocul meu cu el. In 2008 am intrat la Facultatea de Arte si Design si am mai intrat si la Arhitectura Peisagistica la Agronomie. Si ghici ce am ales... Design, normal, ca la comunistii de la Agro nu ma vedeam.
Si asa am ajuns eu sa am diploma de artist vizual (ca cica meseria de designer defapt nu exista in Romania pe hartie) - si asta am constatat abia anul trecut cand mi-am ridicat diploma.
Si cu diploma mea de artist am ajuns intai la Helicon grafician si apoi operator de calculator (de succes!) la Mccarthy. De la salvamar.............
Un comentariu:
bun si bronzu :))
Trimiteți un comentariu