Ce mai fac oamenii din bloc...

Care e cel mai oribil mod de a te trezi din somn? Bine, ar fi multe...dar pentru mine, saptamana asta a fost sa ma trezesc pe manelele personajului de la etajul 4, care, ca orice manelist adevarat, isi exprima dragostea lui/ei pentru muzica prin informarea celorlalti cu ajutorul unor boxe puternice. Si ce ora ar fi mai potrivita pentru destrabalarea spiritului lui/ei nelinistit de om stricat la cap decat ora 10 dimineata cand somnul meu e cel mai dulce, mai ales dupa o zi obisnuita de munca pana la 3 noaptea. Spun el/ea pentru ca nu stiu INCA ce fel de vietuitoare salasluieste mai nou pe acolo, ca inca nu i-am batut la usa in pijamale.
Astazi, vietuitoarea asculta house (cred ca house). Si ne-o impartaseste la toti, bineinteles. Dar eu am casti, cand nu dorm si ascult ce vreau.

Alti sabotori ai somnului sunt unii de pe la etajul 1 care construiesc chestii prin baie. Nu stiu ce construiesc, dar daca mai dau multe gauri cu bormasina aia o sa ajunga sa-si faca un fel de fagure in casa.

Si mai sunt Spargatorii de Nuci. Aia nu stiu ce fac defapt. Chiar nu stiu. Dar i-am botezat asa pentru ca atunci cand nu te astepti, fac cioc-cioc prin pereti. Le place sa ciocaneasca asa duminica dimineata pe la 7-8, sau sambata tot la ora aia, noaptea inainte de culcare si pe la ore dinastea.

Mai sunt unii, tot la etajul 1, care nu fac galagie deloc. Aia, in schimb, chinuie un caine de cand era mic. Sunt mai multi membri ai familiei acolo, care participa in fiecare zi activ la sugrumarea cainelui cu lesa prin spatele blocului. Cainele saracu' nu are voie sa adulmece nimic, sa se pise la copaci sau la roti, sa se uite in alta parte decat inainte sau doamne fereste sa alerge.

Si in cele din urma, cei mai importanti suntem noi: eu si Claudiu, care ne alergam pe scari pe la 3-4 noaptea, cand mergem la plimbare in parc, la non-stop dupa apa sau mancare. Pai macar atata.

----------------
Nu am 60 de ani, nu am vizorul unsuros de atata uitat pe el, nu spionez pe nimeni si nu ma intereseaza neaparat soarta celor din jur. Dar degetele in urechi nu pot sa mi le tin intr-una, si nici castile. Sunt lucruri pe care le observ/aud fara sa-mi doresc si care ma enerveaza. Sunt un om normal pana la urma.