luni, 1 martie 2010

Ratacitii pe Retezat !

De 30 de minute tin deshisa si goala fereastra cu new post visand inca. As vrea sa povestesc si nu stiu de unde sa incep.Am fost in Retezat. Am inceput pe sinele de tren din Timisoara, Simeria si Ohaba, am parcurs asfaltul din Ohaba De Sub Piatra pana la Carnic. Am strabatut apoi noroaiele pana la Cascada Lolaia si am infruntat zapada pana la 1670 de metri la cabana Gentiana.

Ziua 1

Direct de la lucru, cu somnul pe pleoape si rucsacul in spate am pornit spre gara unde m-am intalnit cu Ratacitii la 04:42. Trenul accelerat 1812 in directia Simeria a plecat din gara la ora 05:09 de la linia 1. Dupa aproximativ 5 ore am ajuns in Simeria unde am asteptat trenul spre Ohaba de sub Piatra. Drumul a durat inca o ora. In Ohaba am asteptat un microbuz care sa ne duca pana la iesire din Carnic. Microbuz care a si venit si din care abia am asteptat sa coboram.
Primul popas l-am facut la Pensiunea Codrin, unde ne-au intampinat o batranica si un batranel foarte amabili. Ne-am pus parazapezile, am baut un ceai cald si am pornit-o din nou la drum. Rucsacul era intr-adevar greu, dar entuziasmul meu la maxim il cara singur. Treaba mea era sa imi mentin zambetul pana la urechi si ochii deschisi.
Ajungem la cascada Lolaia. Am stat o vreme si m-am holbat la apa care se zbatea sa iasa din blocurile mari de gheata albastra. Da, gheata era chiar albastra. Din pacate si acest colt de paradis afisa urme de drumeti nelinistiti: farame de sticle de bere, mucuri de tigara, pahare de plastic si servetele incremenite in gheata.Am avut de urmat un drum destul de lung si iata-ne ajunsi la Cabana Pietrele. Acolo, parca anticipand ceea ce va urma, o femeie ne spune ca sa nu ne facem planuri de cazare, pentru ca nu aveam nici intr-un caz loc. Asta fara macar sa intrebam despre asa ceva. A fost in loc de "Buna ziua" mai mult. Noi oricum nu ne faceam griji. Doar aveam rezervare de 2 saptamani la cabana Gentiana. Stabilita si confirmata. Asa ca la Pietrele am mancat o ciorba de varza si am repornit la drum. Prin padure, prin zapada, dupa aproximativ 1 ora am ajuns la Gentiana, la 1670 de metri. Acolo cabanierul ne intampina sec: " Nu zambiti, pentru ca nu am unde sa va pun". Era aproape sa se intunece, noi eram obositi, deci imposibil sa ne intoarcem din drum. Dupa multe negocieri am ajuns la un compromis: vom dormi cum vom putea. Si asa a fost. Am dormit cam 2/pat de o persoana, in saci de dormit intr-un pod unde daca te ridicai un pic dadeai cu capul de grinzi. Pot sa zic ca am fost destul de norocoasa ca am nimerit bine, fata de ceilalti care au dormit pe dunga dintre 2 paturi diferite ca nivel.

Ziua 2


Dimineata, dupa micul dejun am pornit sa cucerim muntii. Destinatia: Saua Bucurei sau imprejurimile, in caz de zapada prea mare. A nins marunt in ziua aia si cu cat inaintam in spatele nostru se ridica o ceata care ne urmarea si inainta in acelasi ritm cu noi. Am ajuns la Lacul Pietrele unde am gasit un iglu sapat in zapada si unde ne-am facut fiecare poze.Tot acolo ne-am intalnit cu Radu din Cluj, un turist ca si noi, plecat sa cucereasca Retezatul de unul singur. De la el am aflat ca era cazat la aceasi pensiune la care am poposit si noi pentru prima data. Asa ca noi l-am adoptat in grupul nostru si el ne-a luat cu el la pensiunea Codrin.Din pacate lipsa unui echipament profesional si zapada din ce in ce mai mare ne-a facut sa abandonam urcarea pe Vf Retezat si am luat-o inapoi spre Gentiana. O parte din grup insa au ales sa indrazneasca totusi dar nu au ajuns foarte departe deoarece traseul era mult prea greoi din pricina zapezii care ajungea pana la solduri.
Dupa ce am luat pranzul la Gentiana am pornit-o spre noul nostru loc de cazare. Drumul ni s-a parut mult mai lung la intoarcere decat al dus. Poate si din cauza ca la coborare am avut de infruntat si gheata de sub zapada si era foarte greu sa inaintam. Se facuse deja intuneric si am ajuns intr-un final la pensiunea noastra. Acolo cald si bine. Batraneii simpatici ne-au primit cu zambetele pe buze, cu paturile facute si cu caldura.
Cand am ajuns sus, in camera, nu ne venea sa credem. Camera arata foarte bine si mai ales fiecare avea patul lui !!! Ne-am simtit intr-adevar ca acasa.
Ziua 3

Si ultima, din pacate. Nu am mai fost niciunde. Eram toti extrem de obositi si desi ne doream sa mai vedem cate ceva, nimeni nu a fost in stare sa se trezeasca mai devreme de ora 9. Am jucat carti toata ziua, am povestit si am retrait cu nostalgie ziua de ieri.
La 15:30 am parasit cabana si am pornit din nou spre viata reala.


In loc de "The End"

Mai vreau !!!