Am sa ma iau din nou de lume, de lumea asta in majoritate trista si nu pot sa nu ma intreb de ce exista mai multi oameni suparati decat fericiti, de ce vad mai multe feţe incruntate decat feţe care radiaza...Nici un zambet, nici macar rasul in hohote nu ingrasa, nu dauneaza grav sanatatii, nu e prea sarat si nici amar, nici dificil, nici nu are neaparata nevoie de "colgheit uait". Nu e usor sa treci de o despartire, nu e usor sa pici examenul pt care ai muncit un semestru, nu e usor sa belesti masina in drum spre casa, cateodata nu e usor nici sa te trezesti dimineata. Dar nimic nu dureaza toata viata iar viata dureaza destul de putin. Lamentarea si autocompatimirea nu fac decat sa agraveze situatiile pe moment disperate.
Am vazut oameni cu adevarat necajiti si oameni care plang o saptamana dupa o unghie rupta. Dar am vazut si oameni care lupta si pe care i-ar putea doborî orice, dar numai dacă ar permite asta.
Dar eu zambesc:)
Un comentariu:
Sunt oameni slabi, si neputinciosi acestia pe care ii intalnesti :)
Sunt praf si pulbere. Ei nu stiu sa faca haz de necaz si sa devina mai puternici prin orice experienta negativa :) Pe ei ii surprinde si ii depaseste viata si toate lucrurile care o definesc.
Viata chiar e frumoasa, si in orice situatie te-ai afla mereu se va putea si mai rau. Ca sa folosesc un cliseu din filmele americane "What doesn't kill you makes you stronger"
:)
Trimiteți un comentariu